Metalia Beach
Foarte multi multi dintre noi au fost in Thassos, poate si prin Limenaria. Prima oara am vazut si eu acel Palataki, sau dupa spusele unui roman pe blogul sau, ca aceea constructie care domina orasul si portul din Limenaria este o ruina al unui castel venetian. In 2008 am stat 14 zile in Limenaria. De cand am vazut prima oara plaja Metalia si locul in care se afla am fost fascinat de povestea acestui loc.
Am revenit si in 2012 in Limenaria. Anul acesta nu am colindat insula si nu am ieisit din Limenaria decat in croaziera. Am vrut sa stam, sa nu facem nimic, doar la plaja. Deja aflasem istoria locului de la Metalia de la o batrana, mama celor la care am stat in gazda in 2008. Intr-o zi torida a lunii August, intorcandu-ne de la Plaja Metalia, pentru a ne adapostii de soare si de ce nu, pentru a ne odihnii, in fata vilei sub un umbrar mama proprietarei m-a intrebat la ce plaja am fost. I-am raspuns ca la Metalia; s-a uitat lung la mine si m-a intrebat daca nu vreau sa beau o cafea facuta de ea; am acceptat din politete. Ne-am asezat pe niste scaunele mici, la o masa de lemn; vorbind pe limba ei batrana a fost bucuroasa sa imi spuna istoria Metaliei, a casei de pe deal si chiar a istoriei insulei Thassos. Ce am aflat de la batrana din Limenaria, care atunci cand cand am plecat i-a daruit fetei noastre o pisicuta crosetata, un pachet de biscuiti si o ciocolata si mie mi-a daruit poate, cel mai frumos souvenir sau cea mai frumoasa amintire, istoria minei si a plajei Metalia.
A inceput sa vorbeasca incet, calm, plina de entuziasm parca ii facea placere sa isi aduca aminte din tineretea ei. De copila fiind a invata ca din antichitate, din timpurile cele mai vechi, insula a fost cautata pentru metalul aflat in subsolurile sale. Istoria insulei se confunda in primul rand cu extractia de metale de-a lungul secolelor . Nu prea a facut multa scoala imi spune ea, dar putinul pe care il stie este ca din timpul marelui imperiu grec insula a fost cautat pentru metalul folosit de armata elena, mina de la Metalia se numea in antichitate Kalamina (Mina buna ). Cand s-a luat hotararea construirii manastirii Arhanghelului Mihail si Gavril a fost ca aceasta sa fie ridicata pe o stanca, unde la baza ei se afla o retea de tuneluri miniere venite din subsolul muntelui . Se pare ca aceasta hotarare a salvat comunitatea si locuitorii insulei de la progromul din timpul ocuparii imperiului otoman, acestia parasind manastirea prin aceste tuneluri miniere stiute doar de ei. Si astazi sunt foarte multe tuneluri in zona, stiute doar de localnici.
Limenaria in anii 1900 era un sat de pescari cu 10 case langa port, unde de partea cealalta a dealului functiona stravechea mina de unde metalul era scos din munte. In aceea perioada mina era administrata de o companie germana, Spiedel – Pfordezeil. Constructia casei de pe deal a fost inceputa in 1903 de patronul companiei minere de atunci, Fritz Spiedel pe numele sau si a fost terminata in 1905. Aceasta a fost cladirea administrativa a companiei miniere, dar a fost folosita si ca locuinta patronului de atunci. Inca de atunci localnicii au numit casa patronului Spiedel, Palatul – Palataki in greaca, in acel timp fiind cea mai mare constructie din insula.
Tot in acel timp, pana prin 1920 mina si-a marit activitatea si productia drept pentru care au venit tot mai multi muncitori in Limenaria marind si orasul. Limenaria incepea pe langa satul de pescari o viata sociala si cultural mult mai animata decat pana atunci. Intre timp, mina sau compania care o administra a avut probleme si cu turcii care erau atunci la putere, dar se pare ca au cazut la pace cu ei si au continuat extractia metalului. Batrana imi spuse ca in mare parte mina extragea zinc, argint si minereu. Dupa ce a sorbit o gura de cafea, a stat putin, parca a oftat din toata inima si a inceput povestea despre criza care i-a lovit si pe ei in 1930. Mina a fost abandonata, mare parte din muncitori au plecat din Limenaria ramanand doar localnicii, care erau de generatii in Limenaria. Parintii batranei au plecat si ei din insula prin Germania, datorita prietenilor si a celor de la companaia Spiedel. A venit razboiul, tatal batranei nu s-a mai intors si, prin anii 1950, batrana de azi, tanara pe atunci s-a intors cu mama ei la casa lor, deja in paragina. Dupa ce au muncit in Germania, cu banii castigati au ridicat o casa mai mare, care in timp a devenit o casa de vacanta, dupa care o vila pentru turisti. Cand au ajuns in Limeanria au gasit mina deschisa, dar sub alta companie, Veille-Montagne & Societe Hellenique Metallurgique et Miniere care producea metal pentru compania Kruup.
In acel timp toti grecii s-au intors din Germania si au fost angajati la mina din Limenaria. Pana in 1962 a mers foarte bine, cand mina a fost abandonata si inchisa odata cu venirea la putere a guvernului coloneilor, care a instaurat dictatura in Grecia. Tot in acest timp mare parte din populatia Limenariei si a Greciei a emigrat in Germania, unde au format cea mai mare minoritate din acei ani 1970-1980. Batrana a plecat si ea impreuna cu parintii. Imi spunea ca stia Germania mai bine decat Atena, dar sufletul a ramas la Metalia unde si-a cunoscut sotul si unde a crescut 2 copii, care, la randul lor au si ei copiii. Pana in 1962 mina a produs minereu de fier, prelucrat in furnale si transportat cu barjele pana in Kavala si Salonic. In 1962 mina a fost inchisa ramanand asa pana in ziua de astazi.
Intre timp autoritatile au amenajat o plaja, locul fiind foarte pitoresc si datorita placilor de piatra aflate sub apa, langa mal, a insulei micute de langa rampa de incarcare a barjeleor cat si a muntelui, care coboaara din mare facand-o una dintre cele mai cautate plaje pentru snorkeling. In timp toata zona a fost acoperita de vegetatie.
Dupa o pauza si un pahar de apa rece , batrana a inceput sa imi spuna ca Limenaria s-a dezvoltat masiv prin anii 1990 -2000, copiii celor plecati in Germania s-au intors cu bani pe care i-au investit in hoteluri vile si in turism. Pana in anii 2004 in Limenaria erau numai turisti germani, toate agentiile din Germania aveau ca destinatie insula Thassos. Usor s-au ridicat si mai multe vile, Limenaria, dintr-un sat de pescari cu case ridicate doar la malul apei, devenind al doilea oras ca marime din Thassos dupa Limenas. Prima oara cand am vazut complexul fabricii de la Metalia se putea distinge tot ce era construit acolo. Am intrebat-o de ce nu sunt greci pe plaja? Raspunsul a venit greu, acel loc pentru grecii din Limenaria inseamna foarte mult, acolo este istoria lor si locul unde parintii lor au muncit, in semn de respect pentru bunicii lor, grecii din Limenaria vin aici doar pentru o cafea la terasa de pe plaja si poate doar sa isi aduca aminte de acel loc. Acum, incercand sa fotografiez golful cu plaja minei déjà nu se mai poate distinge mai nimic din mina si din fabrica cu furnalele sale din cauza vegetatiei crescute masiv. Acum, o parte dintr-o aripa a fostei mine, magaziile administrative sunt folosite pentru spectacole, concerte in aer liber. Revenind in 2012 am cautat-o pe batrana, era tot acolo, in fata vilei, m-a recunoscut intrebandu-ma de fata mea. Am stat putin de vorba, la un moment dat m-a intrebat daca am fost la Metalia si daca imi aduc aminte de cafeaua servita la o masa din lemn vechi. I-am raspuns ca de gustul cafelei nu prea imi aduc aminte, dar de istoria Metaliei imi voi aminti mereu si ii multumesc pentru asta. Ne-am luat ramas bun si la plecare m-a intrebat cand ma intorc, dupa care a ramas cu privirea spre casa de pe deal si locul in care este fosta mina.
Interesanta povestea orasului, esti norocos ca ai aflat-o de la cineva de-al locului. Istoria povestita de cei care au trait-o efectiv e mult mai interesanta decat un articol din orice revista de profil.
RăspundețiȘtergereAnul trecut m-am plimbat pe faleza din Limenaria, intr-o zi cu soare toropitor; n-am avut insa, suficient timp la dispozitie, ca sa iau pulsul orasului.
Of, asa un dor de duca-n Thassos mi-a venit!...
Dan, si mie imi este dor de Thassos, dar atmosfera pe care am vazut-o anul acesta ma face sa ma gandesc mai bine daca am sa mai merg in continuare sau am sa aleg alt log din Grecia. Mie imi este dor de Thassos atunci cand nu era cotropita de romani prost crescuti, nesimtiti, romani care faceau in toate felurile, pe orice plaja, doar pentru a atrage atentia celor din jur spre ei. Pana si pe Metalia i-am gasit. Pe plaja erau putini oameni, eram noi, niste bulgari, o familie de greci, una de sarbi si un grup de romani de prin Ardeal care faceau in toate felurile posibile de ii auzeai de pe dealurile din jur. Vorbeau si strigau de la unii la altii, aia de pe plaja strigau la cei din apa, aia din apa tipau la cei de plaja si tot asa.
RăspundețiȘtergereSa stii ca si eu ascultam la batrana fascinat de povestea locului, povestita in felul ei, incet, cu pauze atunci cand isi savura cafeaua, in timp ce scotea fotografii in alb negru, vechi, ingalbenite de trecerea anilor.
Foarte interesant articolul...
RăspundețiȘtergereMie nu mi-e dor, fiindcă n-are cum să-ţi fie dor de ceva ce nu ştii cum arată LIVE. :)
Dar poate voi ajunge şi eu cândva... cine ştie? :)
Ce interesant! Clar ca imi doresc sa revad Limenaria, fiind cu bebe dupa noi nu am reusit sa exploram foarte mult de prima data, insa cum a crescut, poate o sa avem posibilitatea sa vedem mai multe de acolo. Poate imi dai si ceva detalii despre gazdele voastre, cum se numea vila, cine stie, e posibil sa ne convina mai mult acolo decat in alta parte. Mersi.
RăspundețiȘtergereSalut Jo's.
Ștergere1. Aici ai un link catre gazdele de unde am aflat istoria Metaliei si a Limenariei. In fotografia de coperta este chiar vila in care am stat.
https://www.facebook.com/glauke.rooms.5?fref=ts
2. Aici sunt alte gazde la are am stat si care au mai multe locatii in Limenaria, nu doar hotelul Molos. Eu va recomand sa intrebati de vila Corina Fay. Camerele sunt foarte mari, vila este pe malul marii, mai departe de centrul statiunii si de forfota turistilor. O curte interioara mare, cu iarba, unde copii pot sta la joaca.
Numele lor sunt: Lia si Arghiri.
https://www.facebook.com/molos.hotell?fref=ts
Jo's, in articolul despre: Limenaria imagini, am scris in dreptul fotografiilor care sunt locatiile pe care le-am amintit si la care am stat.
ȘtergereSper sa iti fie de folos.
Multumesc, chiar imi sunt de folos, mai ales ca ai pus si fotografii din interior. O ultima intrebare, cam ce preturi au avut la camere, intreb fiindca e mai usor:), chiar daca e doar pentru orientare, trebuie sa le trimiti de obicei mail ca sa iti spuna tarifele. Noi am fost anul trecut la Armenos Studios si am platit 40 de euro pe camera tripla. Asa ca sunt curioasa.
RăspundețiȘtergereLa Corina Fay si la vila din centrul statiunii ( Glauke ) noi am platit 50 euro/ noapte -tripla, dar preturile difera. Acum, fiecare cum se intelege cu proprietarul.
Ștergere