Nu am sa scriu foarte mult in acest articol, am sa pun mai mult imagini surprinse la Montserrat. Manastirea de la Montserrat a fost ridicata de benedectini.
La Muntele Zimtat, mai pe romaneste, in Barcelona fiind se poate ajunge din statia metroului , Placa Espanya. Aici aveti legatura cu linia R5, catre Manresa. Le gasiti foarte usor, noi am urmat indicatoarele care ne aratau R5 si am ajuns usor. Daca nu va descurtati gasiti politisti si angajati ai metroului care sunt foarte politicosi si va vor indruma unde aveti nevoie. Drumul pana la Montserrat dureaza aproximativ 1 ora. Trenurile nu sunt aglomerate, biletele nu au locuri rezervate, te asezi unde gasesti. Noi am ales sa cumparam tichetele de 23,10 euro /persoana.
Inainte sa plec am strans diverse informatii despre ce am vrut sa vizitez in Barcelona. Am sapun aici toate informatiile pe care le-am strans adunate de pe diverse site-uri.
Am incercat sa fac o inregistrare cum se foloseste cartela T10.
Cartela T-10 in Februarie 2014 costa 10 euro si 30 centi pentru zona 1, este o cartela pe care o puteti folosi toata familia, (MULTIpersonala), T(transport) -10(10 calatorii), cand ajungeti in aeroport recomandat este sa luati trenul –R2. Cand ajungeti in aeroport, dupa ce coborati scarile rulante la iesirea din tunelul lung care va duce la tren R2,
Cum iesiti din tunel pe usa unde scrie T2, pe dreapta, unde sunt acele neoane in rosu si alb. In stanga imaginii cum va uitati la aceasta fotografie.
pe partea dreapta o sa vedeti niste tonomate si un ghiseu, de la ghiseu cereti cartela T10 sau cumparati cate aveti nevoie, daca mai este necesar pe parcursul zilelor mai cumparati.
T 10
Mod de intrebuintare:
Bagati cartela cu sageata indreptata spre aparat, se deschid usile, treci si apoi pasezi cartela la celalalt si din nou aceeasi operatiune cu fiecare membru de familie. Cand veniti dinspre aeroport puteti sa coborati in statia de tren PASsEIG DE GRACIA apoi schimbati cu linia care doriti.
" Cartela de 10 calatorii- Tarjeta,T 10 ofera dreptul de a calatori pe mijloacele de transport in comun metrou, autobuz, tramvai, tren, funicular, intr-un interval de o ora si 15 minute de la taxare, cu schimbul mijlocului de transport fara a fi taxat inca o data in perioada respectiva. Atentie, schimbul la metrou se face in statiile in care exista 2 sau mai multe linii, daca iesi afara si intri din nou, te va taxa inca o data. Schimbul se face la 2 sau mai multe mijloace de transport diferite sau in cazul autobuzelor de la o linie la alta. Cartelele sunt pe zone, 6 in total, zona 1 e suficienta pentru cei care calatoresc in Barcelona si orasele apropiate, se poate merge chiar la plaja in Casteldefels Badalona cu zona 1.
Pentru Costa Brava, Maresme se ia o cartela de alta zona(Ex:Blanes e zona 5) daca se fac mai multe calatori din Bcn spre Costa Brava sau invers (sau mai multe persoane) atunci se merita sa luati o cartela de 10 calatori pentru ca asa iesiti mai ieftin decat a lua bilete separate. Timpul valabil pentru utilizarea cartelelor creste cu 15 minute in functie de zona(ex:zona 2 are 1ora si 30 min,zona 3 are 1 ora si 45 min). Cei ce vin din statiuni si au cartele de genul acesta pot schimba linistiti la metrou sau bus urban, fara a fi taxati, asta in cazul in care nu trece timpul prevazut pentru schimb, pentru ca trenurile mai au si intarzieri. Biletul de o calatorie nu ofera facilitatea de schimb la alt mijloc de transport si nici cel de tren." Pentru cine cauta cazare in Barcelona, aici ar fii o solutie buna, ieftina, curatenie: https://www.airbnb.es/rooms/256677?guests=2&s=8qh_
Sau
Casa Mila( La Pedrera), L3- verde, statia Diagonal,
Parcul Montjuc L3 verde, statia Paral-lel
Fantanile magice, se poate ajunge si prin parcul Montjuc si cu L3, L1, Piata Espanya
Bulevardul Rambla, intre statia de metrou Drassanes si Playa de Catlunya, amandouaL3 – verde.
Catedrala La Seu , cartierul gothic, intrare de pe Rambla si din Placa Catalunya
Cartirerul Barri Gothic,
Playa del Rey, pe Rambla
Statuia lui Crsitofor Columb, Rambla
Portul Vell cu posibillitate de a lua telecabina spre parcul Montjuc
Parc de Ciutadella si gradina zoologicala, L4 galbena, Barcelonetta,
La Boqueria, pe Rambla
Tibidabo, doar catedrala
Montseratt, vizita inmanastire pentru La Moreneta si urcat cu funicular pana la Sant Joan, plimbare de 1.30 pe platou, vizita la Sant Joan
SAGRADA FAMILIA
Intrare 12,50 euro
Sub 18 ani; 10,5 €
URCARE CU LIFTUL IN TURN : LIFT Pret 2.50 €
Adresa : Plaza de la Sagrada Familia, Barcelona, Spain, 08013 Metrou : Sagrada Família, de la Universitat
Bus: 50din Pl Espanya, care trece pe langa Sagrada(pe C Valencia, dar merge apoi pe langa Hospital San Pau); La intoarcere,50-ul. Circula la 10-12min L-V si la 15-20 min.
CASA BATLO
Intare 18,15€
Copiii sub 7 ani gratuit.
METROU: Passeig de Gràcia: L2, L3 and L4
BUS Numbers: 7, 16, 17, 22, 24 y 28Barcelona Tourist Bus (Nord su Sud - rutele): Casa Batlló -Fundació Antoni Tàpies stop.City Tours (Barcelona Tours): Stop 3 A, Passeig de Gràcia-Casa Batlló.
La Pedrera – Casa Mila
Pret ; 14€Audioguide: 4 €
Access: Bus lines 7, 16, 17, 22, 24 and 28. Metro line 3 (Diagonal station). FGC (Provença station). RENFE (Passeig de Gràcia station).
MUSEU NACIONAL D’ ART DE CATALUNYA
Pret :€ 8,50 (valabil 2 zile, pentru toate colectiile)
Familie (2 adulti + 1 copil) 30% reducere
Adult grup30% reducere
Tourist Bus20% reduction
Copiii sub 16 ani, Gratis
Transport:
Metrou L1 and L3 (Pl. Espanya)
Autobuze;
50 (Av. De l'Estadi/Piscines Picornell) 13 (Av. Marquès de Comillas/Poble Espanyol) 55 (Museu MNAC/Museu Etnològic) Up to Pl. d'Espanya 9, 27, 30, 37, 56,57, 65, 79, 109, 157, 165
Tourist BusMNAC
Montjuïc tourist train
GRĂDINA ZOOLOGICĂ:
Adulti -16.50 €
Copiii intre 3 to 12 years old - 9.90 €
Pensionari peste 65 - 8.60 €
Tibidabo,
Pentru parcul de distractii intrarea este de 25€
Pentru Catedrala de pe Tibidabo intrarea este gratis. Pentru cine doreste sa ajunga cu liftul la baza statuii lui Isus, liftul costa 2,50€ dus-intors
Cum ajungeti la Funicular- Railway
·Linia de metrou L7 pana la statia Av Tibidabo, dupa care autobuzul 196 pana la statia funicularului. Atentie, trebuie sa va interesati inainte de a ajuge pentru programul funicularului
dus-intors.
ACVARIU
Pret/ Adult: 17.75 € Copiii de la 4ani la 12ani: 12.75 € Adulti peste 60ani: 14.75 €
Cum ajungeti:
Autobuze ; 14, 17, 19, 36, 38, 40, 45, 57, 59, 64, 91, 157. BUS TURÍSTIC (TOURIST BUS): Blue - South Route Metrou: L3 Drassanes, L4 Barceloneta.
train + underground + rack train + funiculars + museum + lunch + audiovisual show
Funicularul pana sus la SANT JOAN
Pret/ Adult 4,70urcat
Pret/Adult 7, 45 urcat coborat
Pret pentru copil 2,60urcat
Pret pentru copil4,10 urcat coborat
Manastirea Montserrat -Santa Maria de Montserrat- este o manastire benedictina, aceasta se afla sub varful estic al masivului muntos. De la manastire, aflata la o altitudine de 720 de metri, se poate ajunge, pe trasee turistice amenajate, pe varful cel mai inalt al muntelui, Sfantul Ioan, cu o inaltime de 1.236 de metri. Langa manastire se mai afla si "Drumul Crucii", unde este amenajata "Pestera Sfanta" si locul legendar unde a fost gasita icoana Sfintei Fecioare din Montserrat. Intrarea in manastire, prin Placa de la Creu unde se afla crucea pe care scrie “ Cine e Dumnezeu”, in mai multe limbi, realizata de cel care a facut fatada patimlor de la Sagrada.
La Moreneta este intr-o racla de sticla, cu mana iesita printr-o gaura, pentru a te ruga si pentru a atinge racla se urca pe o scara.
Bilete
Biletele se cumpara din Placa Espanya de la casa de bilete din fata liniei R5 spre Manresa. Trebuie sa alegi o varianta : Cable Ride (Aeri ticket version) sau Cremallera Funicular (Cremallera ticket version)
TOT Montserrat
Pret : 36.95 euro (card cu rosu)
TRAIN (Pl. Espanya to Monistrol de Montserrat), return ticket + Metro de Barcelona (return ticket) + Cremallera (return ticket) + Funiculares (unlimited number of journeys) + Lunch (self-service) + Museum (free entry) + Audiovisual area
Trenuri,
Trenurile pleaca de la linia R5 (Llobregat-Anoia), din ora in ora cu plecarea de la 8.36, urmatoarea fiind la 9.36.Cand ajungi acolo ia un orar de tren de la linia R5, ca sa poti afla ora intoarceri. (sunt si trenuri intermediare, cu schimbare de linie la Martorell-Enllaç) Daca vrei sa mergeti cu telefericul coborati la statia de tren Montserrat Aeri, iar cu cremaliera la statia Monistrol de Montserrat.Conexiunea intre tren si teleferic,respectiv cremaliera se realizeaza foarte usor.
Statiile R5 pana la Aeri Montseratt :
Pl. Espanya Magòria-La Campana Ildefons Cerdà Europa | Fira Gornal Sant Josep L'Hospitalet-Av. Carrilet Almeda Cornellà Riera Sant Boi Molí Nou-Ciutat Cooperativa Sant Vicenç dels Horts Can Ros Quatre Camins Pallejà Sant Andreu de la Barca El Palau Martorell Central Martorell Enllaç Abrera Olesa de Montserrat Montserrat-Aeri Monistrol de Montserrat
O revedere mult asteptata, un oras care mi-a placut intodeauna. In urma cu 14 ani ajungeam pentru prima oara in portul unde statuia care il reprezinta peColumbarata cu mana spre Indii.Statuialui Columb nu arata directia cea buna, dar mirajul Barceloneieste puternic. Prima data ajuns in acest port am iesit bineinteles pe Rambla. Cineva ne spusese ca cine bea apa din fantana Canaletesde pe Rambla, va reveni in Barcelona, un mit am spus la vremeaaceea.Portul vechieste neschimbat, cetatea de pe Montjuc, altadata familiara acum este parca mai impunatoare, mai mare, mai draga sufletului . Prima imagine a mea cu Barcelona, incepe atunci cand veneam de pe mare si apropiidu-ne de portul Andaluz,am vazut o cetate cu ziduri impunatoare, cenusii, cu creneluri si posturi de observare la fiecare colt, o cetate asezata pe un deal la intrarea in port, Montjuc se numeste. Trecand in mersul incet al unei nave acum de mult la fier vechi, am vazut cum incepe sa apara adevaratul oras… Barcelona.
Peroiada cand credeam si imi spuneam ca toata lumea este a mea, credeam ca eu stiu totul, dar nu stiam atunci cat de dor imi va fi de acei ani. Azi ma uit cum au trecut anii si ma plimb din nou pe aleile parcului. Sunt crapate, sunt umflate si rapciugoase, sunt aleile pe unde am invatat sa sarutam prima oara, dar si sa daruim la randul nostru. Un parc care era pe buzele tinerilor din liceu, unde mergem azi?
Cu cine te intalnesti? Pe ce banca ne intalnim? Ai tigari la tine? Avem ceva bani de un film? Discutii purtate in w.c.-ul liceului dupa care faceam ce faceam si ne intalneam in parc. Era foarte popular cand spuneai ca mergem in Cocioc.
Un parc, care, in anii’80 era linistit, noaptea mergeam la film. Erau doua filme la Polivalenta, unul dupa altul si biletul era 25de lei.
Exista cineva sa nu isi aduca aminte de colegii din liceu? Nu cred. Exista cineva dintre voi sa nu se fi plimbat la varsta de15-16-17 ani, cu o fata, cu un baiat de mana, pe marginea lacului, din parcul fiecaruia?
Parcul este tot acolo, eram copil, eram fara minte si nu ma interesa decat daca mergem in parc. Acest parc, care a insemnat si adolescenta noastra pe vremea aceea, era si strand pentru o parte dintre noi. Chiuleam de la ore, intram in parc pe aleea principala, coboram panta catre lac, ne dezbracam uniformele de liceu si saream direct in lac. Acum lacul nu este murdar, este foarte murdar, este necuratat si imi aduc aminte cum saream din salciile inalte, sa ne dam mari in fata fetelor imbrcate in sarafane, cu ciorapi de nailon si sosete albe, moda acelor ani.
Parcul, in care am avut primele emotii, cand m-am intalnit pentru prima oara cu o fata si nu stiam daca ma va lasa sa o tin de mana sau sa o sarut. In acest parc a fost si prima dragoste, se spune ca nu se uita. O dragoste de copil si pentru prima data simti ca ai un fior cand vezi aceea persoana, primul fior, al dragostei.
Acest parc ne-a oferit adapostul sau, sufleteste si nu numai, cand ploua ne bagam sub podul care te duce la sala Polivalenta. Parcul acesta ne-a oferit adapostul sau si ne-a primit ori de cate ori am vrut sa fim singuri. Catranit sau nu, neingrjit sau nu, aleile vechi si tocite, toate acestea fac parte din viata mea, a noastra. Cand ma plimb pe aleile sale ma regasesc in acei ani in care nu ma interesa ce va fi, cum va fi, unde voi fi? Atunci conta doar ca sunt acolo, in parcul adolescentei mele. Nu ma interesa ca erau gunoaie si sticle de plastic aruncate printre boscheti. Nu vroiam sa vad vreo doi trei boschetari cum dormeau pe sub tufisuri. Poate si ei au fost adolescenti si au avut parte de bucuria de a fi copil, acum cine stie de ce au ajuns asa.
Un parc in care ne plimbam cu totii si vrem sa ne intoarcem in acei ani.
Pentru fiecare dintre voi, parcul adolescentei noastre ne va ramane in suflet pentru totdeauna. Astazi parcul este tot acolo, pentru mine Parcul Tineretului va ramane intodeauna un parc drag si am sa ii spun Cocioc.
De cate ori ma plimb pe aleile sale ceva imi aduce de acei ani de liceu. Spectacolele de 1 si 2 Mai, cand veneau sa cante Iris, Holograf si Compact iar noi de abia asteptam sa mergem. Ne scriam pe gecile de blugi cu pixul; IRIS, AC/DC, Sandra, Modern Talking si mai scriam in oracole. Mergeam sa vedem Cenaclul Flacara sau concertele grupului Song. Parcul in care mergeam sa jucam fotbal cu baietii din clasa. Stau si ma intreb ce mai fac colegii mei din liceu? Unde i-a purtat viata si ce s-a ales de ei. Poate vin si ei in parc sa se plimbe, dar nu ne intalnim, poate trecem unii pe langa altii fara sa ne recunostem, nu-i drept! Cand ma plimb pe aleile parcului imi vine sa strig dupa acei ani de liceu care au trecut si pe care ii vreau inapoi, trec pe langa cineva si parca imi pare ca seamana cu Mironescu, colegul meu de banca. Cred ca fiecare stam si ne aducem aminte pentru o frantura de timp cum era in clasa, daca ne mai aducem aminte de colegi, cum erau, cum aratau, cum arata astazi fratii Predescu din prima banca?
Verdeata cat cuprinde cu ochii, copiii jucandu-se, batranei pe banci sau la o plimbare linistita, copiii care rad si se joaca fara a fi deranjati. Adolescenti tinandu-se de mana, parca sfiosi cand trec pe langa tine, altii galagiosi si ii auzi ce spun de “diriga” sau de “ala de mate”, un loc de evadare in liniste si de a nu fi deranjat din gandurile fiecaruia. Aceea panta, care o cobori vara inspre lac, iarna era derdelusul nostru. Cred ca venea tot cartierul la derdelus, eram uzi leoarca, ne inghetau mainile pe talpica saniei, si spuneam: “ Mai ma dau o data si gata”,eram inghetati, morti de foame si se intuneca repede. Uneori il tinteam pe vreunul cu un bulgare dupa ceafa, mai vedeam o fata de la a-11-a B si nu stiam cum sa intram in vorba cu ea. Ne cautam in buzunare de bani si tigari, mai veneau parintii dupa cate vreunul. Toamna, uneori, saream gardul cimitirului Belu, ne plimbam in linistie, stateam la o tigare cu prietenii, uenori sigur.
Cociocul adolescentei mele este neingrijit si a ramas in acei ani de liceu, pe partea dreapta, cum te uiti de pe pod. Cociocul meu drag este parcul in care mergeam in anii adolescentei imbracati dupa ultima moda si plecam in parc…la agatat si ne uitam dupa fete. Cociocul meu este acel parc in care ne strangeam baietii din liceu, iar fetele veneau si ele pe acolo, chipurile sa se plimbe sau stea pe o banca. Pana la urma pe aleile parcului ne plimbam cu totii si il iubeam.
Denumirea de Cocoic nu mai exista decat in amintirile noastre. Eu am in minte Cociocul nostru, al anilor de liceu.
Cum pot eu sa va arat un parc urat? Nu pot sa fac asta, nu ma lasa sufletul de copil, pentru mine este cel mai frumos parc din lume, parcul anilor de liceu si al primelor iubiri.
Fiecare individ are visele sale, copil fiind, apoi mai tarziu, adolescent, trecand si de aceasta perioada am devenit matur. Macar o data in viata ne-am dorit sau am visat la ceva. Un om fara vise traieste degeaba, nu are nici o bucurie, este sterp pe dinauntrul lui, un om care nu are amintiri parca este mai gol in suflet, un om care nu isi doreste nimic de la viata este un om bolnav pe dinauntrul sau, este zbarcit in suflet.
Eu sunt copil de Bucuresti, nascut in Berceni, dar crescut pe maidanele Ferentariului si pe piatra de la Mandravela, cum ii placea bunicului meu sa imi spuna. Sunt roman, nu sunt tigan.
Livezilor
Am crescut cu imaginea manastirii de la Vacaresti si a spitalului de nebuni, La Balamuc ii spunea bunica mea. Ridicam praful strazilor de pe langa Banditu, o fosta bacanie la intersectia din Aparatorii Patriei, acum este statia de metrou pe locul de unde cumparam halvita de la Banditu. Alergam pe campul care incepea unde se termina blocul C3 de pe Tunsu Petre, unde se termina pe vremuri Ferentariul . Eram impartit intre Ferentari si Berceni, asta pana in clasa a-6-a cand ne-am mutat definit in Berceni.
Mai ajungeam noi de la Mandrvala cu un autobuz Skoda, rosu, pana la statia Lemetru, pe cheiul Dambovitei. Nu stiti unde era Lemetru? De acolo treceam Dambovita sa vedem casa care avea o cruce de piatra in fata intrarii, era pe o strada inclinata si pavata cu piatra cubica.
Am inceput sa scriu dupa ce am gasit prin casa niste poze mai vechi.
Tunsu Petre
Am inceput sa imi aduc aminte de unde am rasarit, de unde am plecat, cine sunt. Am inceput sa ma uit inapoi sa vad cartierul, strazile. Deodata in copilaria se schimba brusc ceva. Cand eram elev de clasa a-I-a parintii au primit de la servici( Electromagnetica) un apartament in Ferentari si uite asa am inceput sa bat si strazile de pe acolo, sa cunosc si alte locuri decat cele pe care le stiam pana atunci.
Intodeauna, inevitabil, strada face parte din viata noastra, fiecare dintr noi ajungem pe o strada. Tot ce face parte din viata noastra se afla pe o strada. Cartierul vechi al acelui copil de Bucuresti ramane in urma, in timp, in amintiri. Incet, strada cea noua intra in vietile noastre, acelasi cartier, oras, tara, aceleasi strazi.
Hotelul se afla pe strada, adresa restaurantului este pe strada, pe ce strada stai? Ne intalnim pe strada cutare, care face parte din viata noastra. Sa putem ajungem la acele locatiisuperbe vazute in reclamele agentiilor de turism, la televizor, in pliante si reviste, acolo in acele locuri ajungem tot pe o stradă. Sa putem ajungem la malul marii, poate traversam o stradă. Uneori nu ne place ce vedem pe aceea stradă, alte ori suntem incantati de ce vedem pe acele străzi. Ajungem să facem comparatii intre străzile lor si străzile noastre. Ajungem in tări si mai puţin umblate, unde vedem multa sărăcie si mizerie. Uneori, in viata, ne intrebam partenerii de drum, pe ce strada o luam? Ce ascund aceste strazi? Care sunt dedesubturile acelei strazi? Si in final cea mai grea decizie a individului este de a reusi sa aleaga strada din viata lui, de fiecare dintre noi depinde pe ce strada alegem sa pasim in viata. Nici o strada nu seamana una cu cealalta.
Ce este strada pentru mine, ce inseamna strada in viata noastra...
Mahalaua Ferentari, peste Prelungirea Ferentarilor, este cartierul sarac unde traiesc romani si tigani la gramada. Pe acele strazi rau famate, cartierul cu nume faimos este mizer. Cartierul Ferentari nu a fost asa de la inceput. Acest cartier se confunda acum doar cu tiganii si saracia, asa este, dar la inceput Ferentariul nu a fost asa cum il stim noi acum.
Strada Ferentarilor in ‘76- ‘80 era frumoasa, linistita, curata si primitoare. Majoritari eram noi, romanii. Ferentari la inceputul sau a fost un cartier al boierilor, spuneau cei ma in varsta si care au prins aceea perioada. Ferentariul in perioada interbelica a fost un cartier de lume buna, case cu un etaj, nu vedeai picior de tigan, poate cei de la salubrizare, ospatari, frizeri, slujbasi, chiar si legionarii aveau cuibul lor in Ferentari. Strada, acum, inseamna droguri, furturi, batai si chiar crime. Prietenii de care imi mai aduceam aminte, acei copii care ne jucam pe strazile din acel Ferentari, o parte dintre ei sunt in puscarii, alti sunt doborati de foame. Mai intrebam de vreo doi, trei, care au reusit sa iasa din aceea mocirla, pe care o stim cu totii, dar cativa dintre cei cu care mancam o paine cumparata de “ la Papu”, care ne cadea pe jos, in praful Ferentarilor, sunt morti, batai pe strada, drogurile, alcolismul si bolile luate din puscarie, la varsta de 20-30 de ani, toti romani. Am crescut pe strada din Ferentari cu ei, am facut si eu mici gainarii, m-am batut cu tiganii sau intre noi, am facut prietenii cu tiganii de pe acele strazi.
Astazi, batranii stau in fata scarii, pe trepte, la o tabla.
Trecand pe langa ei se uita la tine, la fel ca ceilalti, cei la care am venit le spun; “ Nu il mai tii minte pe al lui...?”
Nea Ion, fost maistru la Electromagnetica coleg cu ai mei imi spune;
“ Si ce mai cauti ba pe aici, iti era dor de jeg, ai venit sa ii vezi pe astia, doar ei au mai ramas”
Reintors regasit aceleasi strazi. Pe strazile mizere si imputite rasaritul aduce in viata cuiva, doar boala, saracie si de ce nu, moarte. In strada nimeni nu te slaveste si nimeni nu iti spune cuvinte de lauda la adresa ta. Strada te invata sa fii rau, dar si bun, totul depinde de tine. Strada este locul tuturor, saraci, bolnavi, nebuni, flamanzi.
In copilarie, pe una din acele strazi din Ferentari, Tunsu Petre, am avut un prieten, roman si el. In ajunul Craciunului mergeam cu el la colindat, imparteam bucatele si banii frateste, mergeam cu sorcova si cu plugusorul. Staeam in noaptea de Craciun pana tarziu si ne faceam planuri, visam ce ne va aduce Mos Gerila. Stateam pe strada si ne imaginam cum este in alte tari, cum sunt oamenii si locurile acelor meleaguri. Daca este frumos pe acele strazi. Ne jucam amandoi pe strazile din Ferentari. Uneori manacam la mine sau el, alteori ramaneam cu mama lui cand nu erau ai mei acasa.
Livezilor
Cu el am mers prima oara la un club sportiv, cu prietenul meu stateam pe strada, cu el am invatat sa ne descurcam chiar si mai tarziu, colindam strazile din Bucuresti. Bateam, Calea Mosilor, Calea Victoriei, Kisselff, Selari, Blanari, Magheru, Ana Ipatescu, Grivitei, Pantelimon, Giulesti, Pajura, Drumul Taberei, Catelu, strazi pe care am crescut.
Da, recunosc, am fost un golan, am fost o puslama de mahala, am fost o haimana crescuta pe piatra Bucurestiului. Nu am negat niciodata de unde am plecat si ce am fost, am ramas prieten cu cei din strada, am crescut in strada aia blestemata. Intors acasa, in ajunul Craciunului, din anul 2000, am trecut sa il vad, cum imi era obicieul, a raspuns mama lui. A inceput sa planga cand m-a vazut la usa, eu nu stiam, venisem acasa dupa aproape 10 luni. "Nu mai este mama, l-au omorat astia din strada cu bautura si cu drogurile lor, nenoroctii dracu. Nu mai ma intelegeam cu el, l-au gasit in parc, pe unde va jucati voi... atarnand de o creanga”.
Nu imi venea sa cred, nu aveam cuvinte, am ramas impietrit, imi veneam sa strig de durere, vroiam sa ies in strada, sa ma bat cu toti pe care ii stiam ca i-au facut rau prietenului meu, ii stiam care sunt. El nu era asa, il stiam bine, dar strada te schimba si iti demonstreaza puterea pe care o are asupra ta.
Ferentari, intre blocuri
Eu am iesit si am lasat strada in urma, am lasat acel copil de Bucuresti, copilulul de mahala si acel adolescent care batea carciumile din Bucuresti, am lasat in urma acei prieteni de pe acele strazi din Ferentari. Acum merg singur, merg in linistite pe acele strazi, cativa se mai uita dupa mine, eu trec mai departe.
Iacob Andrei
Am ajuns sa lucrez pe vapoare, de cate ori plecam intr-un voiaj sau reveneam acasa, ma intorceam acolo, pe strada mea din Bucuresti de unde am plecat odata. Si acum, cand imi era dor de prietenul meu mai treceam prin Ferentari. Mergeam pe strazile copilariei, pe unde ma jucam cu el sau mai tarziu cand Ii povesteam despre strazile de prin acele porturi pe unde ajungeam si ii aratam pozele cu acele strazi din tarile pe unde ma ducea nava.
Strada din Ferentari de care va povestesc isi i-a tributul, fara sa ne intrebe si pe noi daca suntem de acord, daca vrem. Iarna,
strada este goala, este mohorata, strazile sunt in mocirla. Iarna toata lumea paraseste strada lasand-o murdara si rece. In viata, daca pot sa vorbesc cu cineva, sa le spun lucrurilor pe nume fara sa ma ascund este datorat si strazii.
Strada iti arata acei oameni cu interese ascunse care isi vanda omenia, sufletul si prietenii. Strada iti arata pe cel de langa tine, cel pe care il credeai ca este prieten cu tine si de nevoie se duce si te arata cu degetul celor de la care are interes mai mult decat la tine, ce a vorbit cu tine le spune lor, tu esti singur, ei sunt mai multi. Esti prietenul lor in functie de ce interes au, dupa o saptamana cica este din nou prieten cu tine, doar pentru a afla ceva, dupa care acel prieten fuge din nou la ceilalti sa le spuna ce a auzit de la tine. Pe strada esti vandut pentru cateva pungi de mancare, pentru o mahoarca ieftina si pentru o sticla de pufoaica imputita s-au pentru un bilet in plus. Uneori, strada se transforma, si ea, intr-o afacere de familie s-au a unui grup majoritar. Am mai ramas pe acolo sa vorbesc cu cei putini, pe care ii mai cunosc, sunt ramasi in acele blocuri din Ferentari si pe acele strazi. Parca sunt mai imbatraniti decat mine, sunt mai seci, parca nu maiau putere, sunt mai goi pe dinauntru, strada a devenit stapana pe sufletele lor. Strada este dura, strada ne da ceva in viata, dar ne si ia ceva din viata.
Poate ca acea strada face parte din viata mea, a voastra, dar nu vrem sa recunoastem, nu vrem sa o acceptam.
Prietenul meu imi spunea uneori; Tu chiar mai crezi in minuni? Da, cred, ii raspundeam, ai sa vezi ca poate odata o sa putem sa facem …daca nu credeam la un moment dat in viata mea intr-o minune poate nu mai ajungeam in aceasta noapte, sa va povestesc despre Bucuresti si strazile sale.
Tunsu Petre
Strada te alege, dar si tu o alegi, depinde de om, de visele fiecaruia dintre noi, eu am scapat de aceea strada, prietenul meu nu a reusit. Cu noroc sau nu eu am reusit sa aleg strada cea buna, am ales sa fac dreapta, pe alta strada si sa ies. Acum, injur si am ajuns sa urasc din tot sufletul meu aceea strada din Ferentari, pe care am fost odata. Apropo, voi pe ce strada stati? P.S. Acest articol a fost publicat si in Evenimentul Zilei, unde a fost mentionata sursa, autorul si publicat in 2013. http://www.evz.ro/trei-povesti-de-pe-strazile-celui-mai-periculos-cartier-din-romania-1041521.html Articolul scris de mine a aparut pe pagina de net, Partida romilor, in 2014, fara sa specifice sursa, fara sa ma intrebe daca sunt de acord cu publicarea lui, fara sa ma intrebe daca pot sa copieze articolul. Acest articol a aparut ca fiind scris de: George Susma. De ce ma mira compartamentul celor din Partida romilor? Furtul, indiferent sub ce mod, exista in sangele acestei etnii. Am sa inchei in acelasi ton: Apropo, voi cum va simtiti cand sunteti furati ? Postat la: 15.05.2014 23:47 | Scris de: George Susmă http://www.partidaromilor.ro/remember/strada-mea-303
n2.jpg)
_12.jpg)
nn.jpg)
in.jpg)
6.jpg)
