joi, 7 aprilie 2011

Scoţia - Impresii







Am plecat la drum cu o strangere in piept. Aveam acel sentiment pe care il avem cu totii cand vedem un chip de om sau niste peisaje intalnite in alta parte si ne sunt cunoscute, de undeva sau avem acea aversiune si antipatie cand privim chipul unei persoane, cand ii vedem privirea. Te uiti la acel chip de om sau la un peisaj pe care il vezi pentru prima data si pentru o fractiune de secunda iti spui, “ o stiu de undeva” sau “parca am mai vazut acest peisaj undeva”. Nu stim de unde avem acel sentinemnt. De unde vine aceea senzatie? Vorbim fiecare cu mintea noastra, dupa care acest sentiment dispare, a fost pentru o frantura de timp. Eu am avut aceasta senzatie si mai apare cateodata prin cine stie ce loc sau cand vad cateva chipuri ale unor personae inatalnite pentru prima data. Toti ne intrebam ce este dincolo, cand plecam din aceasta lume, ce este dupa sau ce va fi? Vorbeste lumea prin parculet, la un joc de rummy sau o tabla, ca noi oamenii am mai trait candva, undeva. De ce nu ne aducem aminte atunci? se vor intreaba ceilalti de la un gratar in spatele blocului, in alta viata, vor spune cei care sparg seminte pe langa ei, eu in alta viata am fost cine stie ce, mai afirma cu tarie cate unul care el le stie pe toate. Se spune ca sufletul trece de la un corp la altul pana cand moare si el, cand ii vine vremea si lui. Vreau sa va povestesc si sa va arat, sa va descriu un fenomen care se identifica cu Scotia, de care una fara alta nu au farmec si acel mister de care suntem atrasi mai mult sau mai putin. Cum in grupul nostru aveam un coleg de prin acele tinuturi a vrut sa mearga el cu noi. ,,Va arat eu ce vreti si unde vreti sa mergeti, va sunt eu ghid’’. Ma uitam la el si il vedeam cat este de bucuros. Pentru noi a fost bine ca nu orbecaiam prin tara lui ca bezmetici si nu mai dadeam bani la inchiriat masina. Cum mergeam noi prin port aud in spate o limba ciudata, mi-a ramas in minte acel cuvant. Ma intorc si doi locuitori ai acelui tinut se conversau. In limba lor ciudata dar placuta auzului meu tot se repeta un cuvant, parca il mai auzisem si imi suna familiar, imi era drag acel cuvant, pentru o secunda, ... Haar.