Intre doua oceane

 
    Nu foarte multi dintre voi ajung sa treaca cu o nava  prin Canalul Panama. Marinarii de pe navele comerciale si cele pentru pasageri au ocazia sa ajunga mai des prin aceste locuri. Locul meu pe una dintre aceste nave, o cabina micuta, un pat si niste lucruri inghesuite prin dulapuri sau in geamantane adunate in decursul anilor petrecuti pe nave, azvarlite sub paturile in care ne odihnim. Dezordine si locul in care ne aruncam hainele pe unde apucam. Suveniruri si maraferturi stranse de prin porturile in care ai ajuns si care stau prin diferite colturi ale cabinei pentru a le duce acasa, amintirea acelor locuri. Incerc sa va arat cum se vede canalul Panama din puntea unei nave. Panama, umezeala, cald, soare, ploua din nou iese soarele, un loc cu foarte multa vegetatie, pe scurt Panama.
     Am sa povestesc si pentru tine Gherasime, carmaciul copilariilor noastre. Poate ai ajuns demult pe acolo, stiu ca tare ti-ar fi placut sa carmesti prin acele ape.  Cand eram copil asteptam sa vad serialul  “Toate panzele sus”, dupa care ieseam si eu pe afara cu copiii din fata blocului si ne imaginam cum este in acel colt de lume. Cine este Gherasim, cine este Ismail, cine este Eremia…fiecare ne alegeam un personaj si ne jucam, eram in lumea noastra, a copiilor, barci, oceane, valuri, pirati si locuri de peste ocean.  Suntem in Marea Caraibelor venind dinspre Fort Lauderdale si ne indreptam spre Los Angeles. Noaptea se ridica si afara este o ceata deasa, alba, laptoasa. 

O ceata din povestirile marinarilor. Marea nu are nici o culoare si parca este un film alb- negru. Este o ceata precum cea din triunghiul Bermudelor. Ceata care o intalneau marinarii ajunsi in apele Caraibelor cu velierele lor “imbracate” in catran. Apele Caraibelor vanturate de vasele cu sclavi care erau adusi din Africa. Apele Caraibelor cu povesti despre pirati si atacurile lor care ne plac de fiecare data cand le auzim sau le vedem prin filme. Marea Caraibelor cu porturile sale unde se strangeau marinarii ajunsi cu bine la tarm dupa o traversare grea a Atlanticului. Astepam la ancora pana avem acceptul de a intra in canal. Marea este usor agitata si nervoasa, nu stiu de ce. Ceata sta pe langa noi si deodata ne lasa in pace, parca cineva a luat-o de pe capul nostru. Ajuns in acele ape aveam in minte povestile din serialele de duminca dimineata, cu Gherasim carmaciul Sperantei. Am crezut ca este Gherasim al nostru, venit de pe vreo mare impreuna cu palicarii lui sa ne ia blestamatia aia de ceata de pe noi. Mijeste de o dimineata cu soare si vreme placuta. Pilotul urca la bord si va ramane pe punte alaturi de capitanul nostru pana la iesirea navei in Pacific. Eram in locul visat de multi marinari, eram in locul visat din jocurile copilariei.
 Marea Caraibelor,  
   Ajungem in dreptul intrarii din golful orasului Colon (Cristobal) de Panama. Suntem anuntati ca ne putem continua deplasarea. Este o dimineata frumoasa si cu soare. Am avut noroc cu aceea vreme. Vasul inainteaza usor, doar cat nava sa inceapa deplasarea; Pilotul canalului va sta pe punte, langa capitan si va ramane acolo pana vom trece Canalul.

Ora 7. 10 Suntem la o mila de intrarea in ecluza, tug-ul ne conduce pe culoarul de navagitatie. Suntem fata in fata cu ecluza Gatun. Pe stanga este orasul Colon, port panamez la Marea Caraibelor. Ce este un tug? Un impingator mic, cu o putere fantastica.  
O carmim usor dreapta, vedem din departare ecluza in toata splendoarea ei, pe trei nivele. Nu toate ecluzele sunt pe trei nivele. Sunt rare si cele mai grele. Sunt facute asa pentru a contracara curentul si diferenta de panta.  

   Un culoar facut intre doua oceane, Marea Caraibelor facand parte din oceanul Atlantic, nu este asa simplu de realizat. Canalul Panama nu este precum o sosea facuta din asfalt, dreapta, lina si fara denivelari sau cum este canalul Dunare – Marea Neagra. Este o trecere intre doua oceane si cele mai mari volume de apa de pe planeta. Curentul este tinut in frau de 3 ecluze pe diferite nivele, de-a lungul canalului. Diferenta fata de nivelul fiecaruia dintre oceane este egalizata cu ajutorul ecluzelor.

Intrarea din Marea Caraibelor pe canal este si cea mai dificila, la inaltime fata de nivelul oceanului din aceste motive cere si timp mai lung. La celelate doua ecluze, Pedro Miguel si Miraflores se coboara. Se face trecerea si coborarea mai incet.  A fost gasit locul unde curentul Caraibelor nu este puternic si in acel loc a fost construita intrarea sau iesirea, cum doriti. Este facuta pe un lac natural si navigabil, lacul Gatun. Ecluza este protejata de apele Caraibelor de niste diguri de protectie in stanga si in dreapta intrarii. Pe acolo se face accesul in port si mai departe spre Canal. Ecluzele sunt echipate cu utilaje,  “mules” – minilocomotive, care ajuta nava sa treaca prin ecluze.

 Panamezii de pe mal sunt binevoitori si cred ca saluta pe toata lumea. Nu am vazut pe nici unul dintre ei sa nu raspunda la salutul sau la zambetul adresat lor de pe vreo nava.
Ora 7. 48 Docherii canalului ne saluta

si ataseaza cablurile mules-urilor la spatele navei. Ii salutam la randul nostru cu tot respectul pentru munca lor. Cum se fixeaza mules de nava.
In fata navei, pe malul din dreapta si din stanga navei sunt acele, , mules’’, care se fixeaza de nava cu niste cabluri groase de otel. Se trage nava in prima ecluza incet, pana ajungem cu spatele navei in dreptul altor doua locomotive. Se leaga de spatele navei, la fel, stanga si dreapta si atasate de mules. In acel moment cablurile se vor intinde in acelasi timp, in fata si in spatele navei, iar nava este fixata pe ecluza. Nu mai poate fugi, este daca vreti, prinsa in niste chingi de otel. 

Ora 8. 16 Se deschid portile si urcam la ultimul nivel. Mules-urile ne trag incet si ne urca inspre iesirea din ecluza. Incet si cu atentie, conductorii acestor minilocomotive comunica, cu ajutorul statiilor din cabine, intre ei tot timpul. Pilotul, aflat pe punte langa capitan, le da comenzile. Nimeni nu face si nu ia nici o decizie fara aprobarea pilotului. In acele momente pilotul Canalului devine capitanul nostru. Suntem exact in dreptul farului de la Gatun. Farul, lumina marinarilor si ajutorul nostru. Farul, construit special pentru marinari sa le arate unde este tarmul pe o mare grea, sa ne arate drumul spre casa. Lumina care ajuta sa nu zdrobim navele de stanci si de maluri. Se vede pe timp de noapte din bezna marilor si ne arata unde este pamantul. 

Farul ceare ne aduce aminte ce am lasat in urma noastra si ce ne asteapta.
 Farul, aceea lumina draga noua, Ghersime... 

Iesim si suntem in lacul Gatun. Padure si vegetatie tropicala pe maluri. 

Ora 9. 16 Ma duc in spatele navei si vedem ce lasam in urma. Se vede ecluza, vapoarele care ne urmeaza si se mai vad inca apele Marii Caraibelor. 

De acum inaintam cu un “tug” in fata navei si stam pe culoarul nostru. Malurile canalului sunt umbroase si pline de vegetatie. Grea trecere si obositoare. 

Ora 12. 43
 Bali, Maldive, Varadero, lucuri exotice de iti taie respiratia la vederea lor, ei bine eu  nu le vreau, pe nici unele. Imi doresc sa revin intr-un loc, la umbra. Sa stau linistit, intins pe o iarba verde si sa privesc toata ziua cum trec navele. Acel loc al lacului Gatun, din ziua aceea acel loc la umbra a ramas pentru todeauna in mintea mea. In acel loc as vrea sa ma odihnesc cand imi va veni si mie timpul.

  Gherasime in acest loc,la umbra de padure deasa si aproape de nave, sa vii sa ne vedem si sa privim la acei marinari obositi de atata drum, sa le ascultam povestile. Sa stam linistiti si fara de grija la umbra, sa ne uitam la palicarii tai, asa le spuneai cand eram noi mici. Fiecare cu povestea vietii lor si a trecerii prin canalul Panama. Sa ascult de la ei si de la tine cum v-ati plimbat prin lumea asta. Daca ne mai arunca unul o gura de rom, sa fie primit, le spunem. Un loc minunat, la care voi visa toata viata…intre doua oceane.
Trecem si o carmim la stanga. Incepem sa inaintam pe unde omul a taiat dealurile unind cele doua oceane. Nave care vin dinspre Pacific trec pe langa noi, ne salutam si mergem fiecare in drumul sau. Acum intram in ceea ce este de fapt un canal.

Pana acum am fost pe un lac natural navigabil, folosit la iesirea spre Atalntic de constructorii canalului drept punct de plecare. Intram in taietura lui Gaillard

in jur de oara 13:00 Se vad taieturile pe maluri, in scari, in genul teraselor de la Machu. Se lucreaza pe canal, dar noi inaintam mai incet decat pana acum, cu toate ca apa este adanca si nava calca fara probleme. 

Trecem pe langa utilajele care dragaheaza malurile canalului. In timp si odata cu trecerea timpului malurile se surpa.
Ne aproiem de un deal taiat tot in scari si tot a lui Gaillard. Si aici administratia canalului au utilaje de intretinere. 

Ora 14. 44 Suntem in fata portilor duble ale ecluzei Pedro Miguel.
Ora 15. 16 Iesim si din cea de a doua ecluza si lasam in urma canalul. Nu mai avem mult. Ne indreptam si ajungem relativ repede la intrarea in Miraflores. Sunt doar cativa km intre cele doua ecluze dinspre pacific.
Intram in ultima ecluza a Canalului Panama, Miraflores pe la  Ora 15. 30 

Ora 15. 51 Trecem de Facultatea de Stiinte a panamezilor din Miraflores, inconjurata de o padure tropicala. 

Pana sa iesim din ecluza vedem, pe marginea canalului Panama, trenurile de marfa. Ca si navele care tranziteaza Canalul, 40 de nave pe zi (sursa nu este sigura), sunt si trenurile de marfa.

Si ele urmeaza acelasi traseu dar pe malurile canalului, carand containere de pe o parte pe cealta a tarmurilor Panamaze. De acolo sunt preluate de alte nave care asteapta in portul din Pacific, Ciudad de Panama sau Colon in Marea Caraibelor. Malurile canalului sunt pline de vegetatie, totul este verde in jurul nostru. Ai putea spune ca inaintezi prin jungla tropicala. In acelasi timp simti si umezeala din aer.

Canalul Panama este locul pe unde trec zilnic,  40% din marfurile lumii. Nu sunt sigur de procent, doar banuiesc. Cu toate acestea Panama este o tara saraca, orasele din interiorul statului Panama o duc foarte greu si sunt la limita existentei. In Panama City, sunt zone sarace, mizere. Panama se alianaza la standardele tarilor din America Centrala, saracie multa.
La ora 16. 20 iesim si din ultima ecluza, Miraflores. In spatele navei este o priveliste de ansamblu catre canalul pe care il lasam in urma.  

 Ma uit pentru ultima data spre canalul Panama.

Ultimul pod care uneste cele doua continente, ramane si el din ce in ce mai mic. ora 17. 09
Oceanul Pacific,  suntem in ape calde si linistite.  

 Am ajuns si in oceanul Pacific. Gherasime, daca mai esti pe langa noi sa nu pleci, mai am doua vorbe cu tine;  
  Te rog sa ai grija de cei care merg cu navele pe marile cutreierate de tine si de palicarii tai, Gherasime. Pe vremea ta nu exista acest canal, cu siguranta ne-ai fi spus povestea lui.
Si te mai rog inca ceva Gherasime, sa nu uiti cand va sosi acel moment, al fiecaruia dintre noi, sa vii sa ne vedem in acel colt din Canalul Panama, stii tu unde, la umbra,  intre doua oceane