Minunata Parga
Un loc asezat pe coasta Marii Ionice, oras intre
Preveza si Igoumentiza, in Epirus, locul mitic al Greciei lui Zeus. Este
printre putinele locuri umblate de mine prin Grecia si despre care pot afirma cu
tariei ca este superb. Cand am sa imi aduc aminte de acum inainte despre acest
loc am sa spun cu un zambet usor, minunata Parga. O combinatie reusita
intre Paleokastritza din Corfu, cladirile portului din Symi, plajele din Rhodos
si cele din Naxos la un loc, soarele cald
al Cretei, arsita Peloponezului, caldura apei din Rhodos, toate adunate toate
la un loc si a iesit minunata Parga. Adaugati la toate acestea atmosfera pur greceasca a insulelor Dodecanese si a Cicladelor dupa care va veti
indragosti si va ramane in inima voastra pentru totdeauna. Cum arata Parga, cum
sa o pot descrie cel mai bine?
Poate cel mai bine o poate spune un grec. Mergand
pe soseaua care serpuia pe coasta marii Ionice pe dealuri, munti si stanci
abrupte, ridicate din apa lui Poseidon, te trezesti la un moment dat deasupra
unor plaje taiate parca printre stanci. Contempland peisajul mirific care te
prinde cu frumusetea lui imi rasunau deodata niste cuvinte citite acum ceva
vreme intr-o carte…
"Dacă-am şti,
jupâne, zise el, ce spun pietrele, florile, ploaia! Poate că ele ne cheamă,
poate că ne cheamă, şi noi nu auzim. Când se vor destupa urechile oamenilor?
Când vom avea ochii deschişi să vedem? Când vom deschide braţele să îmbrăţisăm
totul, pietrele, florile, ploaia, oamenii?…” imi rasuna in minte vorbele celui
mai cunoscut dintre personajele Greciei, Alekis Zorbas.
Pietrele din Parga
sunt frumoase, castelul venetian, stanca pe care este asezat si scaldata in
apele turcoaz ale Marii Ionice, scarile care te duc la el, stancile iesite din
mare la Krionieri si Piso Krionieri si unde nebunii frumosi sar de pe acestea
in cautare de senzatiile verii. Nisipul plajelor din Parga este de fapt format
din niste pietre usor slefuite si rotunjite de pietrarul Eladei, timpul si de slefuitorul Poseidon. Piatra Eladei o gasesti in Parga sub toate formele,
plajele acestui loc au diferite forme si marimi ale pietrei. Castelul turcului
aprig sta marturie de la o inaltime in care curprinde toata zona, un loc in
arsita soarelui si a muntelui pe care a fost ridicat.
Florile frumos colorate asezate la ferestrele caselor,
dar si pe marginea drumului. Leandrul, floarea care nu a participat la
inmormantarea lui Isus si care a fost blestemata sa nu creasca decat pe
marginea drumului, in Parga parca este atlfel, parca in pofida blestemului o gasim si prin curtile grecilor. Ploaia, apa atat de ravnita si data grecilor de Poseidon
parca se transforma in diferite culori. Plajele din Parga au in apele ei culorile
turcoazului, bleumarin, bleu, albastrul Greciei, toate imbratisate sub stancile
si in lumina soarelui din Parga.
Oamenii, locuitorii din jurul castelului venetian au
frenezia si bucuria de a primi oaspeti precum cei din mijlocul marii Egee.
Oamenii de acolo sunt deschisi, nu am intalnit vreun grec sau grecoaica sa fie
moracanos, morocanoasa sau deranjat pentru ca il intrebi unde este… sau cum
ajungi la…Vorbind pe limba lor li se schimba fizionomia, parca se lumineaza,
zambesc altfel, sunt bucurosi si surprinsi ca le vorbesti limba, esti privit
altfel si esti felicitat pentru asta. A doua oara, daca ai ocazia si treci pe
langa ei nu te vor uita, intra in vorba cu tine si te vor saluta ei pe tine.
In Parga parca totul se imbratiseaza la un loc, pietrele,
florile, ploaia, oamenii, acum am inteles si am simtit pe pielea mea vorbele lui Zorbas.
Parga este un loc intre mare, munte, soare, stanci, oameni si care este bine sa
il vezi pe indelete macar o data in viata. In Parga trebuie sa stai, sa urci
scarile intortocheate si inguste, sa faci baie langa stancile de pe plaja, sa
te duci inot pana la manastirea de pe insula, sa faci scufundari pe langa
peretele abrupt al stanci unde este ridicat castelul. In Parga este pacat sa nu
te plimbi pe stradutele inguste pana in port, trebuie sa stai la o taverna unde
sa simti gustul inconfundabil al Greciei. Prin Parga trebuie sa vorbesti cu
grecii, sa faci cunostinta cu ei, in Parga trebuie sa imbratisezi totul ca sa
poti simti ce inseamna acel loc minunat. Si aici au ramas urme ale cotropirii acestor
pamanturi de catre imperiului otoman si a stapanirii venetiene, culturi venite, dar plecate intre timp si totul este istorie, legenda,
povesti si locuri care isi spun in liniste si in bataia soarelui povestea.
Crezi ca poti sa
impresionezi pe cineva cu parerea ta, cu descrierile tale, cu emotiile tale si
cu locurile pe care le-ai vazut pana acum in Grecia? Spune-mi si mie ce crezi
si ce simti cand vii de acolo, ma
intreba cineva drag, odinioara. Acum, nu mai am cum sa ii povestesc la o tarie,
din pacate, dar le pot asterne pentru altii pe “ hartie “, nu stiu daca pot sa
impresionez pe cineva cu descrierile mele despre acest loc minunat din Grecia,
Parga. Cu o seara inainte de plecare, stand la povesti cu grecoaica despre
locurile pe care le-am vazut prin plimbarile mele, pe unde ma lasa scara
vaporului si cand am fost intrebat, ce loc mi-a placut cel mai mult,
involuntar, alt pasaj minunat din aceeasi carte citita, odata, demult, imi deschise pofta de a le rosti si a le
aminti grecoaicei.
“Bunicul meu din partea mamei, care locuia
intr-un targusor din Creta, isi lua in fiecare seara felinarul si dadea o raita
prin localitate, sa vada daca n-a sosit din intamplare vreun strain. Il lua la
el, ii dadea din belsug sa bea si sa manance, apoi se aseza pe divan, isi
aprindea ciubucul, se intorcea spre oaspete – pentru care sosise clipa sa se
achite – si i se adresa poruncitor: “Povesteste!” / “Ce sa povestesc, nea
Mustoyori?” / “Ce esti, cine esti, de unde vii,
ce orase si ce sate au vazut ochii tai, tot, tot, povesteste tot. Hai,
vorbeste!“. Si
oaspetele incepea sa povesteasca, alandala, lucruri adevarate si minciuni, in
vreme ce bunicul meu isi fuma ciubucul, il asculta si calatorea cu el, stand tacticos pe divan.” Imi
rasunau in minte, din nou, franturi din cartea scrisa de un grec, in timp ce
fumul de la tigara proprietarei ma invaluia si ma ineca, dar imi placea aroma
pe care o raspandea ibricul fierbinte plin cu cafea, stateam in curtea vilei unde am poposit pe acolo, la
povesti cu proprietara camarutei unde am stat o saptamana in Parga. La sfarsit,
in incheiere, parca nu as vrea sa se termine
tot vreau sa va povestesc despre acest loc, dar nu stiu daca mai am ce
sa spun, nu stiu ce sa mai scriu.
Pot spune doar ca, atunci când
“ vom avea ochii deschişi să vedem? Când vom deschide braţele să îmbrăţisăm
totul, pietrele, florile, ploaia, oamenii?…” il veti gasi in Parga.
SUPERB! Sper sa ajungem si noi intr-o zi pe acolo!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru poze si pentru ideea de locatie. ;)
Salut Catalin,
RăspundețiȘtergereBine ai venit pe aici. Iti doresc din tot sufletul sa ajungi in Parga, merita tot drumul pana acolo. Daca ai ocazia si alegi sa mergi, du-te fara nici un fel probleme. Cazare gasesti, locul este minunat, nu este foarte scump, supermarket-uri la fiecare strada mai importanta. Ai 4 plaje, fiecare cu alt gen de nisip si de priveliste. Au si un loc de camping mirific la plaja Lichnos.
Foarte frumos! Mi-au placut mult fotografiile.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos Dan, am avut profesori buni!!!
RăspundețiȘtergere