De ce iubesc Grecia

    Ma tot intreb de ce ne povestim amintirile si ne aratam pozele pe vreun site sau le scoatem in afara sertarului de unde stau ele de obicei? De ce vrem ca  x   sau  y  de pe site sa afle un sentiment al nostru? De ce o intereseaza pe ,,ixuleasca’’ sau pe vreunul cu un nick inspirat de unde stie el mai bine, unde am dormit culcat pe spate, pe stanga sau pe dreapta? De ce ne povestim drumurile si amintirile in fata unor necunoscuti? De ce nu sunt doar ale noastre? Doar noi si amintirile noastre dragi sau triste. De ce nu ne tinem gura?? Nu stiu sa va raspund inca la aceste intrebari de mai sus.

In fiecare an imi este dor de Grecia, de tarmurile ei si de acele insule iesite din apa lui Egeu, de ce?

   Am sa va spun motivele mele, de ce in ochii si in inima mea Grecia este frumoasa, o iubesc, imi este draga si catorva dintr voi la fel, motive…de ce am sa imi deschid sufletul in fata unor necunoscuti…din nou? am facut o promisiune mai demult unor prieteni, am sa le spun cum am descoperit eu Grecia... 

Portul Pireu

   Fiecare dintre noi avem locuri de care ne este dor, mai mult sau mai putin, mai bine spus, sufletul, inima fiecaruia dintre voi ramane intr-un colt de care va este dor in permanenta. Grecia pe care eu o stiu si de care imi este atat de dor am descoperit-o…in anii care au trecut.

 Piraeus a fost primul oras al Greciei unde am facut cunostinta cu poporul grec, obicieiurile, cultura, traditiile, mancarea, plajele si nisipul …Greciei. Nu am sa fac o descriere a orasului muncitoresc din jurul portului de marfuri si de pasageri. Piraeus inseamna pentru mine prima nava cu care am plecat pe marile lumii si ale Greciei. De ce imi este dor de Grecia desi o vad an de an…de atatia ani, pentru ca in Grecia am lasat anii cei mai frumosi, anii tineretii. Pentru ca este locul unde am pierdut mai mult sau mai putin cate ceva din viata. Imi este dor si imi este drag acel port din Piraeus, imi este dor de o insula… pentru ca acolo am invatat sa imi fie dor de casele vopsite in alb, usile si ferestre in albastru, stiti de ce isi vopsesc grecii asa casele?  Acolo,  prima data mi-a fost dor de casa si de tot ce am lasat in urma mea.

Evia

  Am invatat in anii pierduti prin Elada, in acei ani in care majoritatea dintre voi va intemeiati o familie eu eram prin Piraeus… furam vorba si intelesul lor.  Pentru o mare parte dintre noi si pentru mine chiar la inceput a fost o retinere in privinta Greciei, dar cu anii…imi este dor de apa limpede si albastra, imi este dor de o seara la taverne, de noptile pierdute pe… un tarm linistit. Grecia este locul unde am invatat sa revin cu placere, pierdut printre aminitiri dragi sau mai putin, noptile cu prietenii la…Bouzoukia. Grecia m-a invatat ca tarmurile ei sunt cele mai frumoase si pline de povesti. Calatorind prin Grecia am invatat sa imi fie dor de spuma alba a unei ape albastre, vazuta si pe timp de noapte cu luna plina. Cantecele si dansurile Greciei am invatat sa le cunosc si sa le inteleg, chiar daca pentru unii nu exprima si nu spun nimic, sunt decat o leganare si un lalalit ragusit, mie imi aduc aminte de o lume pe care incepeam sa o descopar…acum… cativa ani.  Pe strazile in panta ale Piraeusului umblam pana tarziu in noapte sa pot suna acasa, sa aud o voce draga, care din cauza acelor ani nu o mai aud sau nu o mai recunosc acum. Oare de ce trebuie s va destainui si sa va spun aceste lucruri, numai ale mele?  Stateam si cateva  luni pana plecam in voiaj sau in croaziere pe apele Eladei, aceasta apa a Eladei are un suflet…unui tata care si-a pierdut fiul. Plecam sa vad tarmurile unor insule, fiecare insula are sufletul ei.  Insule mai putin sau mai mult stiute, apele Greciei si portul Piraeus m-au invatat sa cunosc oamenii Eladei la ei, in casa…in piete…la magazine si in taverne. Imi este dor de noptile umblate prin agitatia Athenei si a intunericului din piata Omonia. Imi este dor de Piraeus ...

Pireus

 il vad stand noaptea pe dealul de peste drum de portul aflat in cartierul Perama, imi este dor de taverna de la malul marii din Volos unde am invatat sa beau sfinaki. Imi este dor de Rhodos si de plaja unde mergeam in golful fluturilor de langa cetatea medievala din Lindos, imi este dor de terasa piratilor din Rhodos, unde un papagal imens, postat in fata intrarii te pasaie si te invita sa intri. Imi este dor de apele albastre ale Greciei unde, poate ti-ai pierdut un prieten si chiar o nava, imi este dor marile Greciei pentru ca stiam… si unde am aflat pana la urma ca cei dragi s-au indepartat de tine, apele albastre ale Greciei unde iti faci alte prietenii si noi iubite, Grecia pe care o visezi noaptea si vrei sa te reintorci in acei ani pierduti… prin acele locuri. Elada pe care multi dintre voi o gasiti prea calda sau arida, pitoreasca si nu asa de eleganta precum in alte tari, inapoiata si in care allinclusivul nu prea este la moda. Imi este dor sa revin in Grecia pentru ca nu caut cat mai multa mancare la mic dejun. Micul dejun il fac eu, cu ce imi place si nu vreau sa fiu expert in arta culinara dupa care sa imi dau cu parerea. Imi este dor de Grecia pentru ca nu ma duc special si nu vorbesc despre mancare toata ziua, dimineata, pranz, cina si daca se poate si intre mese, daca nu mai imi da ceva si la bufetul de la miezul noptii incep sa ii fac albie de porci pentru ca noi de aceea mergem, sa mancam pana ne curge zeama de tarator pe barbie. Cei care cauta un concediul al infulecatului chiar si in lift daca se poate, cei care merg in Grecia doar pentru a manca, cat mai mult posibil si pentru ei asta inseamna un concediu de vis, nu vor fi multumiti pe acele tarmuri. Olimpic Beach este aproape de unde a inceput totul…Muntele Olimp…Zeii si Legendele Olimpului, civilizatia greaca si toata istoria lor pana in ziua de azi. Locul unde iti vine sa dansezi zeibekiko pentru ca asa simti. In acel dans iti exprimi durerea si bucuria, dragostea si ura, marirea si decanta unui om, dansezi pentru ca nu vrei sa spui la nimeni ce ai pe suflet, dansezi… tu cu tine, poate de aceea nu il inteleg majoritatea dintre noi. Zeibekiko este un dans al unui om beat de tristete sau de fericire, dar este dansat cu sufletul, nu trebuie sa fi beat sa il dansezi, doar sa nu iti fie rusine sa o faci. Nu sunt pasi speciali, sunt pasii feicaruia dintre noi care il danseaza, fiecare are stilul sau si ce vrea el sa elibereze din suflet lui in acel moment. Nici un dans nu seamana unul cu altul pentru ca nici un suflet nu este la fel cu al altuia. Dansati acest dans ca si cum nu v-ar vedea nimeni si ve-ti vedea ce simtiti inauntrul vostru. Un suflet este unic spun eu…are partener cateodata, doar cand avem norocul sa il gasim. Este dansul sufletului unui grec sau al unei grecoaice, este dansul poporul elen. Olympic Beach…Grecia este locul unde serile sunt calde langa malul marii, apusul si seara in care te plimbi cu cel drag(a) te face sa revii si sa iti fie dor de Grecia. De ce este frumoasa?

Aeghina

Lesbos

imi este dor de serile petrecute din jurul mesei, seara? Pentru ca mergeam prin Skiatos, unde vedeam peisajul superb, pentru ca ajungem la o terasa din Santorini, unde noaptea ne prinde in fata unor lumanari asezate intr-un pahar, de pe o masa, la o teresa din insula si tot acel peisaj ne este drag. Pentru ca majoritatea dintre noi am fost in Thassos unde era linistite, apa este calda si turcoaz, plaja de marmura si cat de bine. Imi este dor de Grecia si atunci cand te plimbi prin Nei Pori sau cand privesti Peloponezul. Imi este dor de Thessaloniki, unde pe faleza orasului intr-o piata de langa fostul consulat al Romaniei, am stat pana dimineata la o taverna si scriam pe o hartie la nesfarsit cuvintele unui cantec grecesc. O tara unde mergem cu totii,  pentru o parte dintre voi  poate doar  o data in viata si numai calcati pe acolo. Pentru altii sunt experiente neplacute cu patronii, ospatarii si civilizatia lor, uneori enervanta si dusa pana la extrem, dar… o iubesc pentru ca ma plimbam in anii tineretii mele prin Microlimano, pe Pasalimani si inapoi, admiram privelistea insulei Patmos din varful dealului unde este manastirea lui Ioan Teologul, iubesc Grecia pentru ca nu imi vine sa mai ies din apa Lefkadei.    De ce imi este si va este si voua dor de Grecia?  Motive… de ce iubim si ne este dor de Grecia? Pentru cealalalta categorie dintre noi, Grecia, este arida si nu prea gasesesti decat in  foarte putine locuri sau deloc, stabilimentele Bulgariei, Turciei sau Spaniei. Grecia este mai sateasca este adevarat, de asta o iubesc si imi este dor de tarmurile ei. Motive…pentru ca nu ii vad prin mall-uri sau pe la taverne pe baietii cu parul gelat (nu din invidie, ca nu am eu), gulerul tricoului polo ridicat, mergand pe varfuri, parca sa nu  sparga oul tinut strans intre fese…  Motive de ce imi este dor de Grecia, pentru ca nu gasesc acele baldachine din Mamaia, care se pare ca au ajuns si pe la bulgari, clanuri rivale si tatuati din dorinta de marire si a orgoliilor ranite pentru ca nu sunt vazuti de natiune la protv. Motive…

MIKONOS

LEROS

Tinos

pentru ca pe un tarm al apei lui Egeeu stau linistit fara a fi deranjat de pretenttiile vreunei putori de Dorobanti, care vrea sa intre cu cabriolettul roz  pana la sezlong si daca se poate direct in mare, ca asa cere ultima moda. Iubesc Grecia si imi est dor de ea mai mereu, motive…?  Prima iesire cu nava din Piraeus si unde delfinii ne-au insotit pe langa Aeghina, fiecare dintre voi aveti locul locul vostru cand ajungeti in aceasta tara, mie imi vine sa ma plimb prin Athena pana rasare soarele si atunci cand obosesc sa ma odihnesc la soare pe plaja din Glyfada sau Voulas. Stau cu pozele in mana si imi aduc aminte de Piraeus si in acelasi timp imi este dor de Grecia, am in fata ochilor marile si malurile Greciei. Imi este dor de prietenii pierduti si pe care nu ii mai recunosc cand ma intalesc cu ei pe strada, pentru ca eu eram de multi ani plecat, umblam noaptea in Athena dansand si aruncand cu flori. Nu se vor mai intoarce niciodata acei ani, nu imi pare dupa ei, doar au fost pierduti in Grecia. Stau pe malul marii din Olympic Beach si privesc in zare,  ma bucur de ce gasesc in fiecare an in… Grecia. Soarele, care apune, imi aduce aminte de cate clipe si de cate bucurii mi-a furat Grecia…anii luati pe nesimite sau poate castigati pe furis…. Acei oameni ai Greciei pe care ii vedeam si eu la inceput ca sunt “ ai dracu’ “ si nesimtiti, acei oamenii care te injurau si de la care le-am furat vorba. Am fost in casele lor si acum au ramas si sunt  prietenii mei. Ce ma face sa ma intorc in fiecare an in Grecia si ce ma face sa imi doresc de fiecare data cand ajung sa ma plimb pe strazile din Piraeus… Doamne cat imi este dor de Pireaus, ce motive am… sa merg prin Drapetzona, sa mananc un sandwich la vreo Kantina…sa intru in fiecare magazin ieftin din jurul portului sau de pe langa biserica Sf. Nicolae?... sa joc un fotbal pe plaja din 

PAROS

cu prietenul meu din Baba Novac, Tamburica… Sa revin si in vacante tot aici? imi spuneau cativa colegi. De ce imi este dor de apa si stancile din Kastellorizo? De gustul caracatitei si a calamarului pane…de linistea din Creta? Imi este dor sa stau langa fierul si burta navei care este in dry-doc la curatat, sa ating  nava cu palma…imi este dor sa mananc impreuna cu muncitori greci si sa mergem seara dupa terminarea programului la un bar. Prima intalnire cu Acropole si vantul puternic care matura coastele din nordul insulei Khos, am inatlnit-o acum multi ani, de aceea acea imi este dor de Grecia. Locul unde am pierdut ceva din viata mea… dar nu imi pare rau, acestea vor  ramane mereu in inima mea in orice parte a Eladei am sa ma duc.  Imi este dor sa revad apa din Rhodos, care la vederea acelor ape o fata ajunsa in Bucuresti de prin jurul Mangaliei, privind inregistrarile, fotografiile mai vechi, ascultand povestile de prin porturi, afirma plina de mandria caracteristica fetelor care calca prima oara pe asfaltul unui oras si care bateau 30-ul in sus si in jos, pana la Ghiorghita, ea spune; “ Aaaa…apa marii este ca la Mangalia”…

Egee

Toroni

Egee

 Pe plaja lunga, lata si neaglomerata spre iesirea din Olympic Beach mi-am adus aminte de anii pierduti prin Grecia si in care imi doream sa stau cum stau acum, de asta iubesc Grecia. Ma uit pe niste poze si vad apele albastre ale Greciei si de care imi este atat de dor sa mai merg. Ma uit si imi aduc aminte cum este sa te legene barca pana in primul port, unde vrei sa stai la soare. Grecia batranului Homer, cea care m-a furat de sentimente in acei ani ai tineretii, o gasesc dupa atatia ani, in fiecare an, la fel de frumoasa si draga sufletului meu. Imi este dor sa stau cu nevasta-mea si cu fata mea seara la o taverna pe malul marii, la o carafa de vin, si sa ascult o melodie draga mie…Thalasses. Ce gasiti voi cei care cititi aceste motive ale mele, de ce iubesc Grecia? de ce reveniti aproape in fiecare an?motive… Unii dintre voi o stiti de putin timp, altii o stiti de cativa ani sau chiar mai mult. Imi mai este dor de stancile parsive, de apa inselatoare si periculoasa din Santorini, in acele ape albastre este ceva ce a ramas acolo pentru totdeauna, dar tot iti este dor de acel loc si vrei sa il mai vezi macar pentru o data in viata. Imi este dor in fiecare zi sa stau ca un puturos nesimtit, intins pe burta, cu fata in nisipul de la tarmul marii,  spuma valurilor sa vina pana la mine, sa ii simt acel gustul sarat al marii din Grecia, sa imi aduca aminte unde am invatat sa stau asa si sa simt atingerea marii din Aeghina. motive… uite d’asta imi este dor in fiecare zi de Grecia… pe care o stiti voi, pe care o stiu si eu, gustul unic al salatei tzantziki si shoot-ul cu ouzo, Grecia ieftina la pretul cazarii, studiouri sau vile. Locul de care imi este dor, este acela unde nu sunt judecat dupa cat de multi bani dai sa stai la 4 si 5stele, prietenii sunt facuti langa un ghiros de 1euro si ceva si nu acele cunostinte facute in 5 minute la cea mai de fitza terasa de pe malul vreunui lac, slugarind langa un gratar, doar pentru a intra in gratiile vreunei cucoane sau mai nou  “ Doamna”, cu ochelarii de soare in ultimele tendinte, sa o magulesc, sa le periez orgoliul familiei cu bani multi, doar pentru ca asa este la moda. Imi  este dor de Grecia pentru ca sunt bagat in seama pentru simplitatea mea si nu  sunt catalogat dupa cati bani imi permit sa cheltui in concediul sau la “ shopinguiala”. Daca nu ai fost in Dominicana sau prin Miami nu am ce sa discut cu tine, spun cei care au fost,  mie imi este dor de… strazile ticsite cu agentiile locale din Pireas care vand bilete la ferry…imi este dor sa merg cu un ferry mai lenes, fara sa aud pe un alt romans de langa mine care imi spune “ eu merg numai cu cele noi si colorate, cum sa merg EU cu asa ceva” dupa care te  masoara cu privirea de sus pana jos… in scarba.

Rhodos

Thassos

Patmos

Aeghina

 Nu imi este dor de un merengue ascultat vinerea, pe maleconul din Puerto Plata sau un reege de plaja Margaritaville din Jamaica, cum imi este dor de cantecele live ale lui Karas, Despina Vandi sau de marile canatate de Mitropanos, intr-o noapte pe la vreun Bouzouki din Athena, acolo unde imi este dor sa o mai ascult pe Vissi, sa dansez impreuna cu prietenii un tzifteteli. Sa il ascult pe Sfakianakis si sa arunc un brat de garoafe pe el, sa traiesc din nou atmosfera de la Elysee, Orfeus sau mai nou de la Odeon, imi este dor sa ascult, sa dansez langa masa si sa beau niste shoot-uri in Bouzoukia cu cativa prieteni dupa care sa arunc cu flori pe Mitorpanos…  Despre Olympic Beach si imprejurimile sale, ce pot eu  sa mai adaug , ce ar mai fi de spus sau de adaugat de mine, despre  Grecia. Imi este dor de Simy si de casele colorate din port, tavernele cu peste proaspat si o terasa sub niste pini cocotati pe dealul cu biserica. De ce, placerea mea este… sa revin in fiecare an in Grecia si sa stau macar o zi sau o noapte din viata mea la tarmul apei albastre si cu sufletul lui Egeeu alergand impreuna cu Poseidon pe luciul ei. motive?  Revenit acasa imi este dor de Grecia unde imi plac croazierele cu vaporasul, sa merg pe marile Greciei de unde sa privesc Neos Marmarasul, venind dinspre Vourvouru. Sa merg in apus inspre Paralia Grecia? Motive…pentru ca a fost prima data cand fata mea a inotat langa mine, pentru ca am vazut-o plonjand intr-o apa albastra, dupa o stea de mare si imi tremurau ciocanelele de frica ca nu mai iese…acum nu mai scap de ea si vrea la apa cat mai adanca si albastra, o vad cat a crescut in toti acesti ani, este aproape cat mine, inotam impreuna, se uita in spate dupa mine in acele ape albastre si rade. Imi este dor de malurile unei mari din Grecia unde nevasta-mea ma tine de mana, seara cand apune soarele...imi mai este dor pentru ca aici stateam aproape cate o luna sau mai mult. O data, mai demult…. plecam din Piraeus si tot aici ma intorceam…in Grecia. 

Santorini

 Dupa Bucurestiul meu, in Piraeus am stat cel mai mult timp din viata mea. Poate ca ce am lasat in urma mea acasa, am inceput acolo… in Grecia. De fiecare data cand ma intorc acasa imi spun, oare cand mai ajung sa vad Grecia? Toamna, vara , primavara si iarna iubesc Grecia, Piraeus, Athena, Thessaloniki si cantecele grecilor. De ce un user isi pune nickul de…Grecia Te Iubesc? ce motiv il face sau o face sa isi spuna asa…de ce imi este dor de Grecia in fiecare zi? De ce iubim Grecia…de ce iubesc tarmurile Greciei…care sunt motivele mele…mergand prin Grecia imi aduc aminte ca la un colt de strada din Piraeus, biletul pentru Patmos era odata de 5000 drahme. Metroul rosu, care te lasa in centrul orasului, era odata 2 euro, sa merg  pe plajele de langa vechiul aeroport. Imi este dor sa urc pasarela care este facuta mai noua, langa portul unde trag faimoasele ferry ale Greciei, imi este dor de aceea Grecie cu stradute in panta, aglomerate,  vanzatori ambulanti si piete pline de marfuri ieftine. Imi este dor de gustul uleiului de masline pe o bucata de branza, sa fie de capra si cu oregano pe deasupra, imi este dor de un berbecut la protap stropit  cu un  Matheus rosu. Grecia poate nu este placuta pentru acei domni respectabili care le sta virgula in dos, daca nu este pusa unde trebuie, virgula. Din cauza acelei virgule vezi Doamne nu inteleg ei Grecia, nu merg in aceea parte de lume, te privesc chioras ca nu esti de nasul lor, nu merita sa stea de vorba cu tine. Iubesc Grecia si imi este dor de ea pentru ca nu prea le vad fetele fitzosilor de Dorobanti si a indienilor cu boxele date la maxim rasunand pana in Ovidiu acele manele ”ce zice de dusmani”. Imi este dor de amalgamul neamurilor adunate vara in Pireaus, aceea adunatura de lume pestrita asezata cu bagaje la coada pentru a merge cu un ferry ponosit, ruginit si ieftin in…Tinos. Imi este dor de Grecia pentru ca nu auzi pe cate o domnita cu buze tuguiate vorbind cat de tare poate, sa o auda cei din jur, pe unde a umbla ea , cati bani castiga si cheltuie ea pentru “ shoping”, nu se mai spune la cumparaturi. De ce mergem si revenim cu drag in fiecare an in Grecia? Motive…care ne fac sa revenim, motive…care ne fac sa descriem Grecia in fiecare an cand ne intoarcem de acolo, motivele… fiecaruia dintre noi?

 Va intreb si eu pe voi, cei care iubiti si reveniti in Grecia an de an, ce motive aveti ? Oare cand nu vom mai gasi motive pentru a nu ne mai intoarce in Grecia? Eu deocamdata tot gasesc cate unul in fiecare zi, sunt intr-un colt al sufletului meu ramase pentru  a ma face sa imi fie dor de Grecia. Imi este dor Grecia, imi este dor sa ma “ rasfat” cand se lasa seara cu sotia intr-o mare calda…si albastra. Imi este dor sa imi revad copilul acum ceva timp… facand castele de nisip la tarmul unei mari din Grecia. De ce imi place sa stau la malul unei mari din Grecia tolanit in apa albastra... sa o privesc pana nu ma mai satur de ea? Asa simt eu marea si imi place sa ma las mangaiat si razgaiat de valurile ei. In fiecare an cand ajung in Grecia merg cu vaporasul pe mare, pentru ca imi era dor de valurile marii, imi era dor sa ii simt leganatul, uitat, dar mereu acolo… in sufletul meu. Sa merg cu acel vaporas sa stau la pupa, sa  ma uit la siajul pe care il lasa si nava… in urma ei, pe o mare din Grecia. Imi este dor in fiecare zi sa stau in fata navei sau sa privesc de langa timona, sa vad cat de calma si frumoasa este marea. Imi este dor de Grecia si de marile ei pentru ca marea de acolo imi pastreaza amintirile prin acele ape, imi este dor sa o vad daca le mai are si sunt inca, le mai pastreaza…sunt tot acolo.  Imi este dor de  plaja lunga si imensa din Naxos. Seara sa ma vad cu un prieten de pe aici caruia i-am promis ceva( si lui) in Aghios Ghiorghios din Naxos la niste sfinaki, dulci si tari in timp ce ascultam cantece grecesti. Imi este dor de senzatia care ne cuprinde pe toti, cand mai avem o saptamana pana plecam, pregatirile, amintirile fiecaruia lasate in fiecare an la tarmul Eladei si unde vrem sa le regasim pe o plaja de la malul unei mari din Grecia. Motive…avem, amintiri avem…si mai avem un dor de marile Greciei, pentru ca Am fost acolo, o parte dintre noi. Imi este dor de Grecia pentru ca nu stau cu gandul la mancare, cat mai multa daca se poate. Ce pretentii sa am de la mine daca merg la 4 si 5stele unde gasesc duduite si domni respectabili veniti pentru prima data la piscina, doar imi cere pretentia de 5stele ca nu mai putem de atatea asteptari si pretentii de la noi insine …neaparat de 5stele. Imi este dor de Grecia pentru ca nu vreau sa vad acele persoane care tin sa precizeze la orice interventie a lor: “ noi nu stam la vile,  eu stau numai la hoteluri de 5staruri”. Am invat in decursul anilor pierduti prin Grecia ca nu banii fac omul mai bun, ci lucrurile marunte , de zi cu zi. Am invatat ca orice persoana pe care o cunosc…merita sa o salut cu un zambet, macar. Am invatat ca… daca ignoram cea ce nu ne place, nu schimbam nimic. Fug ca dracul de tamaie de pisicinele care au gresie albastra, pentru a imita culoarea apei din Lefkada sau Kefalonia,  cascade urlatoare care cad printre pietre in…piscine, unde este musai sa stau pe un senzlong cu celebra semnatura a unui creator de “sezloange”.  Imi este dor sa fac baie in apa marii unde pot sa vad acel albastrul natural si de care ne este dor la cativa de pe aici. Nu vreau sa ma duc la olinclusiv cu piscina ca in rai, pentru ca nu vreau sa intru in piscina langa un romanas cu lant de aur cantarind 1kg. si ceva, de care atarna un medalion cat legitimatia controlorilor de la R.A.T.B.tipa si se adreseaza ,, fa, adu si mie un pahar de whiscky, date’n…”si urmeaza toata famila la rand, daca vreti, stati voi langa el, eu nu mai vreau. Eu nu vreau sa stau la coada unui allinclusiv, unde o cucoana respectabila cu parul scurt ,cretz cat mai mic, acea Conopida(vezi poza) specifica duduilor de pe la noi care umple farfuria cu Strogonoff , dupa care isi mai toarna 2 linguri de gem peste acel sos si vorba ei,  “daca nu mai am unde s-o pun”… Imi este dor sa nu o mai aud pe duduia Aurica’88, respectabila si faimoasa prin coafura ei,  o conopida vopsita in culoarea roscatului. Mai nou “Doamna”  Aurica’88 s-a tuns la fel de scurt si a renuntat la parul facut permanent, acum este lins si lipit de frunte, de la spate zici ca este barbat. Doamna Aurica ‘88 cu acel sot langa ea care isi suge masele, de la restul vreunui mat de carnat ramas intre dinti. Imi este dor de Grecia cu toate ca si eu am avut neplaceri cu agentia partenera si alte neajunsuri, dar stiu cum sunt tarmurile din Grecia si mai stiu ca ajuns acolo ajuns, nu Grecia este de vina pentru prosteala angajatilor de la o agentie de turism de pe…Mosilor. Afise si poze din alta parte a Greciei doar pentru a va lua ochii si a plati un sejur in…alta parte. Stiu si sunt constient ca acea Grecie draga mie este  ponosita, linistita, ramasa in urma si este mai deficitara la opulenta si culori stralucitoare jucand seara pe ziduri de beton. Grecia draga mie este fara animatori la piscina si jocuri de lumini pe unul din peretii hotelului. Eu nu vreau la acele bichiuri unde nimeresc din cauza agentiei in piscine de 5stele langa duduia Aurica ‘88, care il aplauda  pe un animator jucaus, cu trupul modelat la sala, umflat cu naposim, epilat, bronzat si uns cu ulei de cocos, danseaza impreuna trezindu-i pofte nebune cucoanei, tipa extaziata dupa fiorul uitat prin lanul de porumb sau simtind cum ii vine placerea acelui moment. Nu vreau sa o mai aud pe Aurica’88, conopidista, cum spune, “ Ce bine ma simt, este ca in…rai.  Pentru mine piscina de 5 stele unde ma simt cel mai bine este…marea Egee sau Ionica, hotelul meu de 5 stele cu cele mai frumoase si cele mai la moda camere sunt cele care au un balcon mai incapator, vila sa fie vopsita in lavabila alba, daca mai gasesc sa fie cu tocul usilor si ferestrelor…vopsite in albastru. Piscina mea de 5 stele si draga sufletului meu este… marea Egee, pe care o privesc din balcon, unde stau dimineata la o cafea impreuna cu sotia mea in timp ce ne facem planuri si ne privim copilul cum doarme. Imi este dor de piscina Egeei pentru ca ma linistiteste cand o privesc prin simplitatea ei. Allinclusive-ul meu din Grecia il gasesc la acele taverne unde ma duc sa manac ce vreau eu, ce imi place mie si fara sa stau la coada in spatele sotului  duduitei, care are un tatuaj pe antebrat cu numele Aurica’88 , cea cu conopida, cred ca ea este. Atunci cand imi vine randul nu mai gasesc nimic pentru ca sotul Auricai, respectabil de felul lui aici pe site, tine cateva farfurii in ambele maini, le sprijina pe burta de indesate ce sunt, dar sa fie cu varf , motivand uitandu-se peste umar fara sa il intrebe cineva “ le duc sus lu’prietenul meu… ca doarme”… acel domn respectabil la bustul gol si cu veverita iesita de la subrat, se intoarce zambind superior si ne spune  “EU stau la piscina, pe sezlong Algida, care se ridca”. Dupa ce revin ei acasa de la acele “biciuri” ne spun cat sunt de experti in turism,  inainte a pleca pe acele meleaguri ne cer informatii despre locatia rspectiva, uneori chiar…dupa 1 saptamana de stat pe acolo si venind pe acasa ei este sunt profesori in cazari, cat de cunoscator este el in camere de hotel, ce note da el la mancare, comentarii despre piscine in forma de inima, pareri nefaorabile despe… acele camerele, nu sunt pe gustul lor, prea mari, prea luminoase pentru el, plaje si comentarii despre acestea sau cum trebuie conceput un review. Noi citind acele articole scrise de acest domn respectabil trebuie sa il credem cat de expert este el in turism, o parte dintre ei chiar sunt crezuti  Motive… de ce ma reintorc an de an in Elada…nu aud pe nimeni care sa comenteze, densitatea unei bauturi, gustul de lichior amar in amestec cu cel de rom, ce gust ne da…la final, care este concentratia adevarata a unui cocktail, adica suntem si …barmani profesionisti, mai nou. Imi este dor sa ma reintorc in Grecia si daca mai vad celebra pereche vreau sa fiu un scarbos si un flecmatic, imi este dor sa fiu un nesimtit in prezenta lor, sa plec de la aceea piscina pana la o bucata de nisip, langa… un tarm al apei lui Egeeu. Ce motive mai am  sa postez cand vad nesimtirea si orgoliul nesatisfacut indeajuns al acestui expert in turism? …motive sa imi fie dor de strazile, de acele insule, porturile, orasele, tavernele, prietenii, cantecele… sa imi fie dor in fiecare zi de tarmurle Eladei?... poate niciodata nu am sa raman fara motive, dar cine stie ce ne rezerva viata. Poate am sa revad Grecia in fiecare an…poate nu am sa mai ajung niciodata pe acolo? Cine stie…imi este dor de simplitatea Greciei, motive…asta am invat din viata grecilor de rand si a traiului alaturi de ei…

Evia

Skiatos

1994 -Rhodos

2008



In incheiere…ma uit la pozele din acei ani in care am descoperit Grecia,  nu imi vine sa cred cat de repede au trecut acei ani si cat mi este de dor de acele tarmuri. Am mai invat ceva… tot pe acele tarmuri si de la acei oameni. Am invat sa Multumesc, macar din bunsimt, chiar daca  pentru o parte dintre acei experti in turism este ceva straniu si ciudat in acest lucru, marunt, chiar daca atunci cand a fost apreciat acel expert putea sa  raspunda doar cu un simplu Multumesc, dar pentru el este ceva firesc sa nu mai raspunda. Am mai observat  ca nu trebuie sa atingi acel orgoliu personal al expertulor in turism sau mai bine spus al romanului ajuns…un zeflemist, este arogant  fata de cei din jurul sau, cei care il credeau baiat bun, acum este si mai plin de el si deja nesimtirea lui de prin acele biciuri si piscine ma deranjeaza,  pana la urma am invatat sa ii ignor, sa nu mai pun la suflet , de ce? Pentru ca am motivele mele si poate chiar nu merita, cum a spus un prieten.

 Intorsi acasa din aceste concedii, deplasari sau vizite de prin lumea asta mica, suntem coplesiti de probleme care apar in fiecare zi si uitam sa mai zambim, sa ne salutam, sa ne intelegem. Traim intr-o lume fara reguli, fara morala, fara bunacuviinta, depinde doar de noi, de atitudinea noastra sa schimbam ceva in aceasta lume, este foarte greu…insa trebuie sa avem putina intelegere sa avem putina prietenie pentru a avea cu cine discuta. Haideti sa ne facem timp sa iubim, sa radem, sa plangem, sa ascultam pe cel de langa de noi, sa ne jucam sau sa visam…sa ne facem  timp pentru a traii, pentru ca timpul trece foarte repede si nu mai revine niciodata.

 Va doresc tuturor care ati avut rabadare sa cititi aceste impresii de calatorie sa mergeti acolo unde va poarta sufletul vostru, este pacat sa fie inselat si el.

 Apropo, voi unde mergeti in concedii? Eu merg in Grecia, de ce, care sunt motivele mele...