joi, 21 iulie 2011

Epave


In Lumea vazuta de mine am intalnit cateva epave. In Lumea vazuta de mine,  uneori, am atins acea bucata de fier aruncata pe o plaja sau langa un tarm…
Bucata de fier pe care o vedeti in porturi sau  cand stati la plaja si o vedeti trecand la linia orizontului, v-ati ganditi pentru o secunda ca aceea nava  are un suflet, are viata ei?
            Prima data urcat pe o nava, ai o cabina unde vei sta pentru cateva luni bune. La primul contact cu nava, “o simti” , dar si ea te simte pe tine. Esti facut sa traiesti cu ea sau nu. Iti dai seama din prima clipa daca esti printre cei care o plac sau nu. La randul ei si ea te accepta sau nu. Mai tarziu ajungi sa nu poti trai fara aceea nava, barca, vapor. Pe mare sunteti una si aceeasi persoana. Pe mare acea nava are viata ei, pentru tot ce ne ofera noua. Acea bucata de fier este casa noastra, o iubim. Uneori o uram, dar nu din rautate, poate din acel dor dupa casa noastra de pe uscat. O iubim pentru ca in acea nava ne strangem lucurile cumparate pentru familie, copii, neveste, cei dragi. In acea nava traim si lucram, ne ducem existenta. Poate, o parte dintre noi am ajuns sa lucram pentru a putea sa ne intretinem familiile sau pentru a face ceva in viata, un viitor. Navele, de toate felurile si dimensiunile au viata lor, au un suflet al lor, stiut sau nu. Acel fier este casa noastra. In cateva concedii prin Grecia am mai vazut cateva barci abandonate, la mal sau pe uscat.

vineri, 1 iulie 2011

Intre doua oceane

 
    Nu foarte multi dintre voi ajung sa treaca cu o nava  prin Canalul Panama. Marinarii de pe navele comerciale si cele pentru pasageri au ocazia sa ajunga mai des prin aceste locuri. Locul meu pe una dintre aceste nave, o cabina micuta, un pat si niste lucruri inghesuite prin dulapuri sau in geamantane adunate in decursul anilor petrecuti pe nave, azvarlite sub paturile in care ne odihnim. Dezordine si locul in care ne aruncam hainele pe unde apucam. Suveniruri si maraferturi stranse de prin porturile in care ai ajuns si care stau prin diferite colturi ale cabinei pentru a le duce acasa, amintirea acelor locuri. Incerc sa va arat cum se vede canalul Panama din puntea unei nave. Panama, umezeala, cald, soare, ploua din nou iese soarele, un loc cu foarte multa vegetatie, pe scurt Panama.
     Am sa povestesc si pentru tine Gherasime, carmaciul copilariilor noastre. Poate ai ajuns demult pe acolo, stiu ca tare ti-ar fi placut sa carmesti prin acele ape.  Cand eram copil asteptam sa vad serialul  “Toate panzele sus”, dupa care ieseam si eu pe afara cu copiii din fata blocului si ne imaginam cum este in acel colt de lume. Cine este Gherasim, cine este Ismail, cine este Eremia…fiecare ne alegeam un personaj si ne jucam, eram in lumea noastra, a copiilor, barci, oceane, valuri, pirati si locuri de peste ocean.  Suntem in Marea Caraibelor venind dinspre Fort Lauderdale si ne indreptam spre Los Angeles. Noaptea se ridica si afara este o ceata deasa, alba, laptoasa.