Insula aceasta pastreaza, pana
in ziua de azi, blestemele marinarilor omorati, jefuiti, rapiti,
sfartecati de sabiile nelegiuitilor. Insula parca este si astazi bantuita de
blestemul mamelor care si-au pierdut fii prin Marea Sargaselor si a Caraibelor. Atmosfera in insula este sufocanta, parca de blestemele sotiilor, care si-au pierdut barbatii, a copiilor care si-au pierdut tatii,
spanzurati de vreun catarg in timp ce vasul invelit in catran se scufunda prin
Marea Caraibelor.
In insula blestemata, localnicii
parca au rautatea sclavilor adusi din Africa si tinuti inchisi in calele caravelelor din lemn.
Acesta insula pastreaza in pamantul ei blestemele ingropate odata trupurile oamenilor chinuiti, schingiuti, infometati in interiorul acelor nave mici si imputite. In insula cea insorita, cu ape albastre, cu nisipul cel mai fin, parca si vremea are capriciile ei, umezeala foarte mare, soarele cand apare cand dispare. Cand iti este lumea mai draga atunci ploua. De cele mai multe ori, dimineata, ceata este foarte groasa, o negura care inconjoara malurile cu plaje inguste.
De foarte multe ori, in apele care inconjoara insula neagra sunt valuri foarte mari, atunci cand nu este pic de vant si soarele arde, fenomen mai rar intalnit. Pana si apele care inconjoara insula pastreaza blestemul abatut asupra piratilor care isi gaseau ascunzisul intrand prin gurile raurilor care veneau din muntii inalti, stancosi si impaduriti, oferind navelor adapost. Este insula iubita de nelegiutii marilor, dar evitata de ceilalti navigatori. Insula cu porturile sale pline de betivi, talhari, jefuitori si oameni fara de capatai; blestemul asupra lor dainuie parca odata cu timpul, pana astazi. Pe mine acesta insula din marea Caraibelor nu m-a fascinat. Este o insula, care, dupa ce am vazut-o am ramas dezamagit.
Acesta insula pastreaza in pamantul ei blestemele ingropate odata trupurile oamenilor chinuiti, schingiuti, infometati in interiorul acelor nave mici si imputite. In insula cea insorita, cu ape albastre, cu nisipul cel mai fin, parca si vremea are capriciile ei, umezeala foarte mare, soarele cand apare cand dispare. Cand iti este lumea mai draga atunci ploua. De cele mai multe ori, dimineata, ceata este foarte groasa, o negura care inconjoara malurile cu plaje inguste.
De foarte multe ori, in apele care inconjoara insula neagra sunt valuri foarte mari, atunci cand nu este pic de vant si soarele arde, fenomen mai rar intalnit. Pana si apele care inconjoara insula pastreaza blestemul abatut asupra piratilor care isi gaseau ascunzisul intrand prin gurile raurilor care veneau din muntii inalti, stancosi si impaduriti, oferind navelor adapost. Este insula iubita de nelegiutii marilor, dar evitata de ceilalti navigatori. Insula cu porturile sale pline de betivi, talhari, jefuitori si oameni fara de capatai; blestemul asupra lor dainuie parca odata cu timpul, pana astazi. Pe mine acesta insula din marea Caraibelor nu m-a fascinat. Este o insula, care, dupa ce am vazut-o am ramas dezamagit.