miercuri, 13 martie 2013

Blestemul piratilor




   Insula aceasta pastreaza,  pana in ziua de azi, blestemele marinarilor omorati, jefuiti, rapiti, sfartecati  de sabiile nelegiuitilor.  Insula parca este si astazi bantuita de blestemul mamelor care si-au pierdut fii prin Marea Sargaselor si a Caraibelor. Atmosfera in insula este sufocanta, parca de blestemele sotiilor, care si-au pierdut barbatii, a copiilor care si-au pierdut tatii, spanzurati de vreun catarg in timp ce vasul invelit in catran se scufunda prin Marea Caraibelor. 
  In insula blestemata, localnicii parca au rautatea sclavilor adusi din Africa si tinuti  inchisi in calele caravelelor din lemn.


 Acesta insula pastreaza in pamantul ei blestemele ingropate odata trupurile oamenilor chinuiti, schingiuti, infometati in interiorul acelor nave mici si imputite.  In insula cea insorita, cu ape albastre, cu nisipul cel mai fin, parca si  vremea are capriciile ei, umezeala foarte mare, soarele cand apare cand dispare. Cand iti este lumea mai draga atunci ploua. De cele mai multe ori, dimineata, ceata este foarte groasa, o negura care inconjoara malurile cu plaje inguste.


 De foarte multe ori, in apele care inconjoara insula neagra sunt valuri foarte mari, atunci cand nu este pic de vant si soarele arde, fenomen mai rar intalnit. Pana si apele care inconjoara insula pastreaza blestemul abatut asupra piratilor care isi gaseau ascunzisul intrand prin gurile raurilor care veneau din muntii inalti, stancosi si impaduriti, oferind navelor adapost.  Este insula iubita de nelegiutii marilor, dar evitata de ceilalti navigatori. Insula cu porturile sale pline de betivi, talhari, jefuitori si oameni  fara de capatai; blestemul asupra lor dainuie parca odata cu timpul, pana astazi.  Pe mine acesta insula din marea Caraibelor nu m-a fascinat. Este o insula, care,  dupa ce am vazut-o am ramas dezamagit.


 In Marea Caraibelor,  cred ca cei mai saraci locuitori ai unei insule sunt cubanezi, dar datorita sistemului. Eu cred ca totusi, pe primul loc ar fi locuitorii acestei insule, care sunt si cei mai rai, cei mai periculosi locuitori ai vreunei insule din Caraibe. Cand ajungi in port sau in aeroportul din acelasi oras, totul in jur  arata bine, frumos,  dar cu cat te indepartezi de acele locuri, peisjaul, imaginea, se schimba in rau. Dupa ce iesi din port sau aeroport, atunci poti sa vezi adevarata  fata a insulei.




  Am facut acest traseu timp de patru luni ( ianuarie, februarie, martie, aprilie), dupa patru luni compania a renuntat la nava si la traseu, noi  revenind  la compania mama .


  Cat am facut acest  traseu, stateam peste noapte ( overnight), in fiecare port. Am avut timp sa cunoastem zonele foarte bine.  Nu am fost  in toata insula. In insula unde locuitorii acesteia sunt cei mai negrii la culoare dintre toti locuitorii vreunei insule din Caraibe, resorturile turistice sunt doar pentru turistii straini si pentru localnicii cu bani.  Daca ajungi aici, ca turist, venit printr-o agentie de turism buna, recunoscuta, nu o sa vedeti aproape nimic din ce va spun , din ce am vazut si din ce am trait noi pe pielea noastra. Turistii care platesc bani grei pentru un sejur in resorturi de 5 stele nu se vor intalni niciodata cu localnicii, decat daca ies pe cont propriu.


 De fapt, turistii care veneau cu navele de croazierea erau avertizati din timp de ce ii asteapta daca ies pe cont propriu. Hotelurile de lux , magazinele de firma, zonele turistice unde ajung strainii, acestea sunt pazite de politia locala. In aceste hoteluri, totul este fabulous,  grandomania si luxul predomina, nimic nu se vede din ce este in afara gardurilor.
 

 Pe aici nu prea vei gasi locuitori binevoitori, respectuosi,  calzi,  prietenosi. In acesta insula blestemata am simtit pentru prima data ura rasiala pe pielea noastra, a albilor. In spatele cladirii care adaposteste un lant de magazine in al doilea oras ca marime al insulei, este un cartier de rulote, baraci din lemn si containere,  daca treci prin fata intrarii, doar daca treci si esti  observat de cineva  te intampina vreo 3- 4 localnici, drogati, cu surubelnite, manivele si  bate de basball.


Daca stai la o coada mai mare pentru a achita ce ai cumparat si bastinasii se vor baga in fata ta sa plateasca sa nu scoti o vorba, este mai bine sa ii lasi in pace sau sa iesi de acolo. Am patit-o noi, un grup mai mare care eram de pe vapor. Am fost  asteptati  afara de vreo cinci drogati pusi pe scandal, sa sara la bataie, au inceput  sa ceara bani sa fim lasati sa plecam, noroc ca a aparut politia, i-au imprastiat, dupa care au chemat un minibus si ne-au dus in port.  Transportul lor se face cu minibusuri sau niste autobuze ceva mai mari, nu sunt ca cele de la noi sau din Europa. Circulatia este pe partea dreapta.


  Pana sa gasim noi solutia salvatoare de a calatori in liniste si fara probleme in oras si retur,  am avut si in acesta privinta cateva  experiente neplacute.  In minibusuri,  daca ai ocazia sa gasesti un loc liber, la fel de repede erai ridicat la prima statie. Cum se urcau cate unul, doi, trei localnici erai ridicat chiar de sofer,  sa poata sta localnicii. Dupa aceste episoade am invatat obiceiurile localnicilor, am inceput sa vorbim din timp cu un localnic care detinea un minibus si mai aparea prin port, il inchiriam. Puneam toti bani, mergeam doar cei care lucrau pe vapor cu el si statea dupa noi toata ziua. Incepuse sa ne cunoasca,  pentru el era un mod de a face un ban.  Cu timpul devenise prietenos, ne spunea zonele unde  sa nu ne ducem  sau unde putem sa mergem linistiti. Noi ne invatasem sa mergem in zona turistica, era cel mai sigur si liniste.   Insula este plina de vegetatie, foarte multa, in nici o insula din Caraibe nu am vazut atat de multa vegetatie, dar si umezeala la fel de mare. Un loc foarte bun pentru a ascunde ceva pe acolo. In legendele si povestile despre pirati, insula detinea  suprematia in zona. Cartierul general al celebrilor capitani, insula unde se refugiau dupa vreun jaf sau de fuga autoritatilor din zona. Comori ascunse pe acolo? Cine stie? Locuitorii sunt saraci si suparati pe toti strainii din jurul lor.



Plaja unde se strang strainii este  foarte ingusta,  pe alocuri inexistenta. Pe plaje mai gasesti gasesti acei beachboy, care isi ofera trupul turistelor venite doar pentru asa ceva.




Uneori sunt  agresivi, se dau chiar si la barbati, bani sa iasa. Noroc cu politia, care de ochii lumii ii indeparteaza, dar atat. Dupa ce politistii se indeparteaza, acestia revin, mai tupeisti decat inainte. Casele bastinasilor de rand sunt, de fapt, niste cocioabe din lemn  viu colorate . Localnicii de rand traiesc in niste baraci, containere, dar din lemn sau PFL.






 Pe strazi mizerie, drogurile se vand peste tot, pe plaja, pe strada, langa intrarea in port, in minibusuri, la restaurant. Pot spune ca aici este raiul drogatilor si al narcomanilor din intreaga lume. Nu cred ca am sa mai ravnesc vreodata dupa acele locuri vazute de mine, dupa acele plajele, dupa peisajul si dupa locuitorii insulei blestemate, dupa portul Montego Bay si dupa tot ce inseamna Jamaica, care nu ofera nimic in plus fata de Dominicana si Cuba. 

12 comentarii:

  1. Salut , Laurenţiu !
    Bine că ai postat "Blestemul piraţilor" că tocmai mă pregăteam să fac o călătorie în zona aceea .:) Renunţ. Oricum , rămân cu o părere de rău că pe acele meleaguri oamenii nu sunt la fel de ospitalieri ca românii ! Istoria ne desparte, se vede treaba că n-am avut rădăcini comune cu ale băştinaţilor caraibieni !

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut Radu, stai linistit ca nu ai pierdut nimic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nașpa!
    Pe-asta cu oferta bogată în „iarbă” și alte alea am aflat-o și eu de la o cunoștință care și-a petrecut o vacanță pe-acolo. Numa' că, pe-acolo pe unde-a bântuit el, ofertanții nu insistsu. Ziceai „nu” și te lăsau în pace. „Respect, man!” Probabil, cum bine ziceai, era o atitudine adaptată pentru zona turistică.
    Știi, apropo de sentimentele unora pentru europeni. Discutam cu un amic italian. Omu' a trebuit să meargă în China cu serviciul și le-a făcut un training chinezilor. După vreo lună de stat acolo, s-a întors cu câteva concluzii. Una dintre ele era: „chinezii ne urăsc îngrozitor!”. „Ei, fugi de-aci!” îi răspund. „Chiar așa?! Why they would hate us?!” ”Pentru că noi mâncăm în fiecare zi”, mi-a răspuns.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bubu, sentimentele erau pentru toti albii, nu doar pentru europeni. Asta despre chinezi este tare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Toyst Hribso,
    Bine ai calcat pe aici. Ai dreptate, pe la noi nu te baga nimeni in seama daca la ceas de seara iei drumul Vamii Veche.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte interesanta poveste, Laurentiu! Imi place mult cum ai scris!

    RăspundețiȘtergere
  8. Aaaaa...Dan, Multumesc frumos pentru ca ai aruncat o privire si pe aici.

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ba, eu cred ca te descurci foarte bine la scris! Ultima postare chiar mi-a placut, ai prins "esenta" zic eu.

    RăspundețiȘtergere
  11. Dan, nu am cine stie ce talent, as vrea eu sa am talent la scris, precum ai tu la fotografie.

    RăspundețiȘtergere