Epave

In Lumea vazuta de mine am intalnit cateva epave. In Lumea vazuta de mine,  uneori, am atins acea bucata de fier aruncata pe o plaja sau langa un tarm…

Bucata de fier pe care o vedeti in porturi sau  cand stati la plaja si o vedeti trecand la linia orizontului, v-ati ganditi pentru o secunda ca aceea nava  are un suflet, are viata ei?

            Prima data urcat pe o nava, ai o cabina unde vei sta pentru cateva luni bune. La primul contact cu nava, “o simti” , dar si ea te simte pe tine. Esti facut sa traiesti cu ea sau nu. Iti dai seama din prima clipa daca esti printre cei care o plac sau nu. La randul ei si ea te accepta sau nu. Mai tarziu ajungi sa nu poti trai fara aceea nava, barca, vapor. Pe mare sunteti una si aceeasi persoana. Pe mare acea nava are viata ei, pentru tot ce ne ofera noua. Acea bucata de fier este casa noastra, o iubim. Uneori o uram, dar nu din rautate, poate din acel dor dupa casa noastra de pe uscat. O iubim pentru ca in acea nava ne strangem lucurile cumparate pentru familie, copii, neveste, cei dragi. In acea nava traim si lucram, ne ducem existenta. Poate, o parte dintre noi am ajuns sa lucram pentru a putea sa ne intretinem familiile sau pentru a face ceva in viata, un viitor. Navele, de toate felurile si dimensiunile au viata lor, au un suflet al lor, stiut sau nu. Acel fier este casa noastra. In cateva concedii prin Grecia am mai vazut cateva barci abandonate, la mal sau pe uscat.

Intre doua oceane

 
    Nu foarte multi dintre voi ajung sa treaca cu o nava  prin Canalul Panama. Marinarii de pe navele comerciale si cele pentru pasageri au ocazia sa ajunga mai des prin aceste locuri. Locul meu pe una dintre aceste nave, o cabina micuta, un pat si niste lucruri inghesuite prin dulapuri sau in geamantane adunate in decursul anilor petrecuti pe nave, azvarlite sub paturile in care ne odihnim. Dezordine si locul in care ne aruncam hainele pe unde apucam. Suveniruri si maraferturi stranse de prin porturile in care ai ajuns si care stau prin diferite colturi ale cabinei pentru a le duce acasa, amintirea acelor locuri. Incerc sa va arat cum se vede canalul Panama din puntea unei nave. Panama, umezeala, cald, soare, ploua din nou iese soarele, un loc cu foarte multa vegetatie, pe scurt Panama.
     Am sa povestesc si pentru tine Gherasime, carmaciul copilariilor noastre. Poate ai ajuns demult pe acolo, stiu ca tare ti-ar fi placut sa carmesti prin acele ape.  Cand eram copil asteptam sa vad serialul  “Toate panzele sus”, dupa care ieseam si eu pe afara cu copiii din fata blocului si ne imaginam cum este in acel colt de lume. Cine este Gherasim, cine este Ismail, cine este Eremia…fiecare ne alegeam un personaj si ne jucam, eram in lumea noastra, a copiilor, barci, oceane, valuri, pirati si locuri de peste ocean.  Suntem in Marea Caraibelor venind dinspre Fort Lauderdale si ne indreptam spre Los Angeles. Noaptea se ridica si afara este o ceata deasa, alba, laptoasa. 

Insula Skiathos

 Insula Skiathos a fost, va fi si va ramane una dintre cele mai cautate si dorite insule. Am auzit foarte multe povesti, descrieri, legende si am citit foarte multe articole despre Skiatos, majoritatea dintre noi. Am sa incerc sa va spun cate ceva despre Skiatos. Am avut norocul in tinerete sa vad o parte dintre insulele Eladei, dar au ramas multe de vazut. 

 Pana la urma am ajuns si noi in aceasta insula. Am sa incerc o descriere din ce am auzit eu din povestirile locuitorilor Eladei despre insula Skiathos.

Skiatos, toata lumea stie ca face parte din grupul insulelor Sporadelor de Nord. Sporade in limba greaca inseamna, " Imprastiat ". Numele de Skiatos, in Grecia este explicat sau mai bine spus in Grecia are trei intelesuri, precum majoritatea cuvintelor din vocabularul grecilor. Nu se stie sigur de unde vine numele acestei insule. Eu incerc sa va dau o explicatie din folclorul Greciei.

In limba greaca, Skia inseamna, umbra. Una din explicatii ar fi, “ la umbra padurii de pin”.

O alta explicatie ar fi ca insula se afla, la umbra muntelui Athos, adica Ski-Athos.

A treia explicatie este sau vine de la primii locuitori ai insulei care au emigrat si au venit din oraselul Skia, aflat in insula Evia, de altfel o insula foarte aproape si pe langa care se trece in drum spre Skiathos. In Skiathos si nu numai, in orasul port, locuitorii isi vopsesc casele in alb si ferestrele in albastru.

Si pentru acest lucru exista o explicatie. Se spune, ca in timpul dominatiei turcesti grecii nu aveau voie sa isi arboreze steagul national. In aceea perioada de razboi indelungat si sub stapanirea imperiului otoman, grecii din toata Elada au decis sa faca un mare steag pentru a le aduce aminte de natia lor, de stramosi, sa le aduca aminte cine sunt ei ca popor, asta ar fi o poveste spusa de un grec din santierul naval din Piraeus. Casele mai sunt in acest fel din cauza soarelui care arde cu putere nu numai in Skiatos ci in toata Elada. Scaldata de apele calde ale lui Egeu, in drum spre insula Skiatos se poate vedea si muntele Pelion unde erau centaurii mitologiei si a povestilor lui Homer. Toti cei care au ajuns in Skiatos cunosc povestea fratilor Gizi si a participarii insulei prin amplasamentul ei in apele Egeei la razboaielor din zona, cu venetieni, cu turci sau cele din antichitate.

Insula imbina perfect dinamismul cu pitorescul si linistea. Cu totii stim cate plaje are insula si ca cea mai renumita este cea de la Koukounaries,

 descrisa de fiecare dintre cei care a simtit nisipul nefiresc de fin si foarte fierbinte. Plaja si padurea de pini a mai fost descrisa, cu mirosul ei nefiresc langa o plaja la mare, pe care il poti intalni doar intr-o padure. Eu stiu ca in limba greaca cuvantul koukounaries inseamna…conuri de pin, dar cum in limba greaca un cuvant poate avea 3 intelesuri as putea fi contrazis destul de usor, dar hai sa reveneim la povestea mea despre Skiatos.   

   

Ce as mai putea eu sa adaug, doar ca aceea specie de pini este unica in lume spun specialistii chiar si pe Discovery. Am vazut un reportaj, mai demult, in care cercetatorii incercau sa isi explice cum rezista acei pini in climatul de pe Skiatos si nu gaseau raspunsul. Tot de pe plaja de la Koukounaries a plecat printesa Diana inainte sa aiba tragicul accident, plaja cotata a zecea din lume si prima din Grecia o face deosebit de cautata si celebra. Langa plaja este si celebrul hotel Skiatos Palace. Peisajul superb, plajele cu apa de o claritate ireala reprezinta punctul de rezistenta al insulei. Ne-am rasfatat in apa si la tarmul Egeei de la Koukounaries, ne-am rasfat cu soarele arzator si mirosul nefiresc de pin langa malul marii.

Skiatos, un orasel cu stradute pietruite, cladiri pe doua coline, casele vopsite in steagul Greciei. Si aici precum in toate insulele exista biserici. Aici este o biserica inchinata sfantului Nicolae, patronul navigatorilor din Skiatos.

Turnul cu ceas este una din atractiile orasului si punctul cel mai inalt, de unde se vede panorama orasului, superba as spune eu. In timpul ocupatiei turcesti biserica a avut rolul de a-i invata pe copiii greci limba si inscrisul stramosilor si tot biserica era locul unde a fost  a fost formata rezistenta impotriva otomanilor.

 Acest rol al bisericii a fost foarte important in istoria Greciei si in toate aceste insule ale Eladei, din acest motiv grecii sunt foarte credinciosi,  astazi cei bogati sustin biserica cu donatii substantiale si biserica ortodoxa greaca este una dintre cele mai puternice biserici.

Ce ar mai fi de spus de catre mine, distanta dintre Amafiapolis si portul din Skiatos este de aproximativ 28 mile marine.  Si noi ne-am rasfatat cu o masa in Skiatos la El Greco, ne-am plimbat pe stradutele inguste, am cumparat suveniruri si nu mai doream sa se incheie aceasta optionala. Am privit si avioanele venind la aterizare pe pista foarte scurta a insulei. Este o insula superba in care daca puteti, mergeti fara sa stati pe ganduri. Pentru majoritatea dintre voi drumul pe mare pana acolo este plictisitor, pentru mine…amintiri rascolite si pe care imi doresc sa il pot avea in fiecare an.

O insula cu totul diferita fata de cele din partea de nordest a Greciei.  

De ce iubesc Grecia

    Ma tot intreb de ce ne povestim amintirile si ne aratam pozele pe vreun site sau le scoatem in afara sertarului de unde stau ele de obicei? De ce vrem ca  x   sau  y  de pe site sa afle un sentiment al nostru? De ce o intereseaza pe ,,ixuleasca’’ sau pe vreunul cu un nick inspirat de unde stie el mai bine, unde am dormit culcat pe spate, pe stanga sau pe dreapta? De ce ne povestim drumurile si amintirile in fata unor necunoscuti? De ce nu sunt doar ale noastre? Doar noi si amintirile noastre dragi sau triste. De ce nu ne tinem gura?? Nu stiu sa va raspund inca la aceste intrebari de mai sus.

In fiecare an imi este dor de Grecia, de tarmurile ei si de acele insule iesite din apa lui Egeu, de ce?

   Am sa va spun motivele mele, de ce in ochii si in inima mea Grecia este frumoasa, o iubesc, imi este draga si catorva dintr voi la fel, motive…de ce am sa imi deschid sufletul in fata unor necunoscuti…din nou? am facut o promisiune mai demult unor prieteni, am sa le spun cum am descoperit eu Grecia... 

Portul Pireu

Scoţia - Impresii

Am plecat la drum cu o strangere in piept. Aveam acel sentiment pe care il avem cu totii cand vedem un chip de om sau niste peisaje intalnite in alta parte si ne sunt cunoscute, de undeva sau avem acea aversiune si antipatie cand privim chipul unei persoane, cand ii vedem privirea. Te uiti la acel chip de om sau la un peisaj pe care il vezi pentru prima data si pentru o fractiune de secunda iti spui, “ o stiu de undeva” sau “parca am mai vazut acest peisaj undeva”. Nu stim de unde avem acel sentinemnt. De unde vine aceea senzatie? Vorbim fiecare cu mintea noastra, dupa care acest sentiment dispare, a fost pentru o frantura de timp. Eu am avut aceasta senzatie si mai apare cateodata prin cine stie ce loc sau cand vad cateva chipuri ale unor personae inatalnite pentru prima data. Toti ne intrebam ce este dincolo, cand plecam din aceasta lume, ce este dupa sau ce va fi? Vorbeste lumea prin parculet, la un joc de rummy sau o tabla, ca noi oamenii am mai trait candva, undeva. De ce nu ne aducem aminte atunci? se vor intreaba ceilalti de la un gratar in spatele blocului, in alta viata, vor spune cei care sparg seminte pe langa ei, eu in alta viata am fost cine stie ce, mai afirma cu tarie cate unul care el le stie pe toate. Se spune ca sufletul trece de la un corp la altul pana cand moare si el, cand ii vine vremea si lui. Vreau sa va povestesc si sa va arat, sa va descriu un fenomen care se identifica cu Scotia, de care una fara alta nu au farmec si acel mister de care suntem atrasi mai mult sau mai putin. Cum in grupul nostru aveam un coleg de prin acele tinuturi a vrut sa mearga el cu noi. ,,Va arat eu ce vreti si unde vreti sa mergeti, va sunt eu ghid’’. Ma uitam la el si il vedeam cat este de bucuros. Pentru noi a fost bine ca nu orbecaiam prin tara lui ca bezmetici si nu mai dadeam bani la inchiriat masina. Cum mergeam noi prin port aud in spate o limba ciudata, mi-a ramas in minte acel cuvant. Ma intorc si doi locuitori ai acelui tinut se conversau. In limba lor ciudata dar placuta auzului meu tot se repeta un cuvant, parca il mai auzisem si imi suna familiar, imi era drag acel cuvant, pentru o secunda, ... Haar.