marți, 29 martie 2011

Paris

In urma cu ceva ani ajungeam in Paris, dar numai in zona aeroportului Charles de Gaulle; nu ajungeam in centrul orasului. Eram pe acolo intre doua curse de peste Atlantic, care ma aduceau spre casa. Ma uitam pe ferestrele aeroportului, sa vad Parisul, il stiam din filme, din vederi, din povesti si fotografii. Toata viata am ravnit sa vad acest oras, nu stiu de ce, intodeauna am fost fermecat de Paris. Uitandu-ma pe acele ferestre imense vedeam…ceva din Paris, ma amageam singur si visam cu ochii deschisi la acea zi, oare am sa vad vreodata Parisul?
Eu cu Doamna mea, dragoste la prima vedere…Paris.
Am scos harta si am luat-o la pas prin Paris, eram fascinant, cladirile, oamenii, magazinele, bulevardele... Doamna mea



Primul obiectiv propus a fost Arcul de Triumf; era si in drumul catre hotel, dar si prima experienta in Place de l’ Etoile cu…tiganii nostrii. Cum dracu au pus ochii taman pe mine, au incercat metoda cu verigheta. Ori am eu noroc la ei pe unde ma duc, nu stiu.
Cautam intrarea subterana la Arcul de Triumf, la o trecere de pietoni, in fata nostra, un tigan se apleaca si pune ceva sub o frunza, l-am vazut, am comentat, nu scapam de ei nici aici. Pana ajungem noi la aceea frunza ma trezesc cu alt tigan langa mine, ridica o verigheta groasa si imi spune in franceza: “ se toa”? Ma uit cum imi place mie, nu ii raspund. Insista in engleza; iz iorz. ?
... primul contact cu Paris.. Daca as fi lasat sa imi innegreasca sufletul acesta prima intamplare nu mai aveam ochii pentru frumosul meu oras.
Arcul de Triumph, urcam sa vedem imaginea orasului. Privelistea este superba, Turnul Eiffel care domina Parisul, Champs Elysse, cel mai cunoscut si cel mai scump boulevard, Place de Concorde si cladirile orasului. Strazile se aduna in jurul Arcului de Triumph, dupa care se duc fiecare in drumul lor. Ajungem la Opera din Paris si la catedrala Notre Dame du Lorette. Intram pe strada cu acelasi nume al basilicii, dupa care ajugem la hotel, in jurul orei 15:00. Ne cazam ne tragem sufletul si din nou la pas. Nu am sa fac descreri ample ale fiecarui obiectiv vizitat. Hotelul fiind in centru ne hotaram sa vedem ce este mai aproape de hotel, aproximativ 10 - 15 minute iar restul sa lasam pe a doua zi.

Sacre Coeur este fascinanta, biserica magica. In interiorul bisericii, unde este altarul, te intampina o pictura imenesa cu Isus Hristos care te priveste de la inaltime, ramai pironit. Sufletul se odihneste…sufletul se roaga in liniste, sunt in Paris, ma rog la Dumnezeul meu, in Sacre C’oeur…

De pe terasele in trepte, din fata bisericii, se vede o parte din Paris; la dreapta, pe strazile cu piatra cubica, ramase din acel Paris, pe care il stiam eu, este Montmartre.

Boema si artistii Parisului, cafeneau si trotuarul din Paris, lume multa, pictori langa sevalet schitand un portret sau o cafenea din piata…Montmartee cu acele peisaje desenate ale Parisului, eu si Doamna mea, Montmartree, dragoste la prima vedere.

Coborand pe strazile in panta ale cartierului Montmartre ajungem fara sa vrem in fata la Moulin Rouge. Un cartier mai deocheat, nu mai este ce a fost odata, pana in Place Pigalle si mai incolo magazine de suveniruri ale arabilor, chinezarii ieftine de tot felul, fetele in geam si pe strada. Eram in Montmartre, ma uitam la Moulin Rouge si mai departe in Place de Pigalle, aveam senzatia ca micutul si bolnavul Henri de Touluse - Lautrec sta langa mine, vedeam Parisul lui si ma asteptam sa il vad pictand o strada, o femeie de moravuri usoare sau intrarea de la Moulin Rouge, efemer…ne intoarcem in centrul Parisului lasand boema si cancanul Parisului in cartierul iubit si desenat de micutul Lautrec.

O fuga la hotel un dus si mai departe in noapte, eu si Doamna mea aveam o foame de a vedea cat mai mult din Paris. De la hotel o luam pe jos in partea opusa si ajungem pe Haussman si in fata galeriei La Fayette, in noapte, stralucind si plin de lumini Parisul iti arata adevarat sa splendoare, orasul luminii este pus in valoare pe celebrul bulevard Haussman si Galeriile la Fayette. Ne dezmeticim si plecam mai departe…intr-o intersectie stam fata in fata cu panteonul, acum biserica La Madalaine,

Un omagiu pentru marele Hugo, cel pe care il citeam cu nesat in perioada copilariei mele, se odihneste in panteonul luminat noaptea, o priveliste parca din Roma antica, o imagine ne la locul ei, un panteon in mijlocul Parisului. Intram prin cartierul latin si ajugem pe o straduta care ne scoate in Place de Concorde…istoria Frantei si a Parisului, regii decazuti si Napoleon fac si ei parte din istoria acestul loc. In noapte in Place de Concorde este o roata, langa Obelisc, in dreapta Camps Elysees si Arcul de Trimph, in stanga Louvrou, eu si Doamna mea in Place de Concorde si pentru prima oara vad turnul Eiffel luminat intr-o noapte in Paris. Senazatia ca esti fata in fata cu tot ce inseamna Franta si Paris de lungul vremii, de la Henricii Frantei si Napoleon pana la visului lui Hitler de a fi stapanul acestui oras fermecator. Am ajuns la maulrile Sennei cu Domana mea. Eram obositi, eram fascinati, eram in orasul lumini si al indragostitilor, eu, Doamna mea si Paris, dragoste la prima vedere.

Pana la urma am luat metroul si ne-am intors la hotel, in jur de oara 23; 00

A doua zi, la ora 8:00 am plecat din nou, dar de aceasta data cu metroul, aveam sa vedem mai multe si ne trebuia timp. Cand eram de varsta fetei mele citisem Cocosatul de la Notre Dame, imi imaginam in fel si chip acea biserica si locul unde se afla. In jurul bisericii nu mai era nimic ca in descrierea lui Hugo.

Notre Dame si clopotele sale, pe un colt, de la turla din dreapta al clopotului parca vazusem o silueta mica care alerga dupa frumoasa lui. In interior, biserica este poate la fel de coplesitoare si fascinanta precum Sacre C’oeur, dar fiecare are spiritualitatea sa. Aici in Notre Dame eram curios de fiecare cotlon intunecat, eram curios de acele racle si locuri unde te rogi la fiecare sfant. Eram in continua miscare si in permanenta cautam ceva. Vitraliile de la ferestrele bisericii, dar mai ales, acel vitraliu rotund de deasupra intarii ma fascina.

O muzica de biserica in surdina si niste maicute se rugau in tihna. Eu tot cautam ceva, imi imaginam descrierile din carte si vroiam sa vad totul. Un intuneric linistititor, o liniste si un murmur al celor din biserica, ma uitam la balconul de sus, nu era nimeni. Am iesit si am facut ceva poze, eu tot ma uitam, poate il vad pe cocosatul cu sufelt mare, o impresie, doar o statuie mica, la un colt de biserica ce aduce cu el. Am iesit la o cafea, pe malul Senei, vaporasele de pe Sena si noi la geamul unei braserii. Plecam mai incolo, pe Pont Noeuf ne oprim putin sa admiram Parisul si apelei Senei, de pe legendarul pod o luam inspre Louvre, ajugem la una din intrarile laterale de langa Sena.

Agitatie, coada mare la intrare, in curtea interioara un farmec aparte, venit din timpul lui Richelieu sau al lui Mazarin…

Ce vroiam sa vedem, tot, dar…am ajuns sa o vedem doar pe Cioconda lui da Vinci, Venus din Milo, tablourile lui Delacroix, zidurile palatului vechi, cel construit prin 1190 de regele Filip. Sala cu antichitati egiptene, sculpturile si timpul ne scoate din muzeul lumii si al Parisului cu speranta ca…poate ne vom mai intoarce si o luam repde cu metroul catre Turnul Eiffel.

Imaginea pe are o aveam in minte de copil, cu turnul Eiffel, era reala, eram acolo cu Doamna mea, stateam la picioarele turnului pe care il vazusem prima data intr-un film de desene animate.

Simbolul Parisului, constructia cea mai cunoscuta in toata lumea, suntem mici, turisti de toate natiile, lume multa. Cei mai multi turisti din viata mea i-am vazut in Louvre si la Turnul Eiffel, erau din toata lumea veniti sa urce in turn. O coada imensa, aproape o ora ne-a luat numai sa cumparam bilete, alta ora ne-a luat sa schimbam liftul, de la etajul al 2 lea catre varf. De la etajul al 2 lea se vede Parisul, am pus obrazul pe fierul turnului, rece si totusi cald in amintirea mea, dar…ajunsi in varful Turnului Eiffel privelistea te copleseste, Orasul Paris la picioarelei Doamnei mele, orasul Paris vazut de la inaltimea turnului Eiffel, daca nu ati fost incerc sa va descriu, daca reusesc…Arcul de Triumph, Senna, in departare, pe dealul din Montmartre biserica Sacre C’oeur, mai aproape, in dreapta este Domul Invalizilor, in jur, peste tot, cladirile si strazile superbului Paris. Imaginea Parisului vazut de acolo cu siguranta o voi pastra mereu, acum numai este un film pentru copii, este real si visul meu de a imi duce Doamna la Paris s-a implinit. Se insereaza si ziua urmatoare este plecarea catre casa, ajunsi la baza turnului aceasi tigani, ca si in fata muzeului Louvre, cu 1 euro pentru pace si pentru familie. Nu vreau sa ii mai vad, nu vreau sa ii mai aud, nu vreau sa mai stiu ca exista, dar ei sunt acolo, nu ii lasati sa va strice plimbarea prin Paris. Pentru o ultima data ne intoarcem in Monmartre si la Sacre C’oeur. Parisul vazut noapte de la inaltimea teraselor basilicii, un cersetor francez in fata catedralei, ziua precedenta era Charlie Chaplin, in noaptea aceasta este Peter Pan, canta din fuier si nu se poate compara cu cersetori nostrii. In Paris, pana si cersetorii lor au un farmec aparte, la ei te apleci cu drag sa le pui 1 euro in palarie. Montmartre, noaptea este si mai boem, braseriile luminate, musterii la o cafea pe un trotuar, din piata Montmartre. O cafea fierbinte, savurata langa acele instalatii de caldura care te face sa nu simti ca in tot timpul, in Paris au fost in jur de 3-5 grade. Montmartre cu povestile sale despre cafenele, Edith Piaf, Dumas, Ionesco, Ilie Nastase, Brancusi, ramane intr-o noapte linistita si umeda.

Coboram prin Montmartre spre hotel, prin Place de Pigalle, Turnul Eiffel nu se mai vede.

Nu am vazut tot ce vroiam, am vrut sa mergem la Domul Invaliziilor sa il vedem pe Napleon, am vrut sa mergem in Pompidou, sa il vedem pe Brancusi, sa vedem gradinile regilor de la Versailles, dar in doua zile nu ai cum sa le vezi pe toate.

Fiecare oras este unic in felul sau, fiecare oras cu frumusetile si atractiile sale. Nu se pot compara orasele intre ele, dar Paris este unic, Paris are farmecul sau, Paris are un miraj care nu poate fi descris in cuvinte.

Paris…visul meu s-a implinit, Doamna mea si Paris…dragoste la pima vedere



6 comentarii:

  1. Laurentiu,
    eram in primele doua clase de gimnaziu , cand un profesor eminent , un om cu o cultura si un spirit pedagogic de exceptie,m-a purtat pe strazile Parisului, descriindu-mi in culorile cele mai vii ceea ce tu ai vazut cu ochii tai .Eu , inca nu . Trag speranta ca va veni o zi cand voi ajunge sa parcurg pe picioarele mele pietele orasului si cheiurile Senei , sa intru intr-o mica librarie , sa-i vad pe bouchinisti la locul lor , sa ma amuz gustand din numeroasele lor feluri de branzeturi si vinuri , sa-i vad pe portretisti lucrand pentru cativa franci ,sa-i aud vorbind in mai multe dialecte , sa vad acele muzee pe care le vad acum pe net ...dar nu-i suficient . Frumos ai descris ceea ce ai vazut , alaturi de Doamna ta . Aveti ce povesti nepotilor , cand veti fi bunici ...

    RăspundeţiȘtergere
  2. Radu, acum poti ajunge in Paris mai ieftin, incearca. Eu am luat bilete cu 6 luni inainte, la 20euro/pers dus-intors. Cazare gasesti pe booking.com ieftina. Noi am stat in centrul Parisului.
    Hotel Antin -Saint Georges, pentru 2 nopti am platit 160 euro trei persoane.

    RăspundeţiȘtergere
  3. La Sainte-Chapelle ai fost? E o biserica absolut superba, pe lista mea e sus de tot, daca nu chiar cel mai sus :-)

    RăspundeţiȘtergere
  4. Nu am fost la Sainte-Chapelle, nu stiu nimic despre ea.
    Am stat doar 2 zile, nu stiam ce sa vedem mai intai. In doar 2zile de abia te obisnuiesti cu metroul si deja esti inapoi la Beauvais. Data viitoare cu siguranta vom sta mai mult si vom vizita ce nu am reusit acum.

    RăspundeţiȘtergere
  5. Da, asa e, greu sa alegi ce sa vezi in doar 2 zile. Noi am stat vreo 5-6 si nu am apucat sa vedem tot ce am fi vrut. Am lasat Versailles-ul si Luvrul pe alta data (ma rog, in Luvru am intrat rapid sa vedem cateva highlights-uri, dar nu l-am strabatut pe tot, nici pe departe). Am mai fi vrut sa intram la Moulin Rouge sa vedem un spectactol, dar ni s-a parut cam scump la vremea respectiva si am renuntat, cu parere de rau...

    RăspundeţiȘtergere
  6. Parisul e o femeie frumoasă şi capricioasă. Dacă vii încărcat de romantism, de Hugo, Balzac, Lautrec, impresionişti şi poeţi, te ameţeşte ca o şampanie bine frapată. Dacă încerci să cauţi frumuseţea străduţelor pitoreşti cu şi fără nume cum e rue Mouffetard, un fel de Lipscaniul care era cândva, terasele din locurile neturistice, atipicul oraşului, te face să te îndrăgosteşti de-a binelea. Parisul trebuie trăit şi pentru asta nu-ţi ajung, din păcate, câteva zile. Iar la Versailles sau Vaux-le-Vicomte (modelul lui mai puţin celebru, dar la fel de spectaculos, creat de aceiaşi maeştri) trebuie să-ţi rezervi cel puţin o zi întreagă pentru fiecare.

    RăspundeţiȘtergere